Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.224 din 18 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 30 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Mãciucã în Dosarul nr. 1.478/1/2007, respectiv a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Neculae Oţelea şi însuşitã de Mihail Popescu, Eugen Bãdãlan, Toader Mandea, Eugen Calcan, Simion Lincã şi de Ministerul Apãrãrii în Dosarul nr. 11.270/1/2007, ambele dosare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspund personal autorii excepţiei, Marin Mãciucã şi Neculae Oţelea, asistaţi de avocatul Vasile Pantea, precum şi Toader Mandea. Pentru autorii excepţiei, Mihail Popescu şi Simion Lincã, se prezintã apãrãtorul ales Ion Panaitescu, iar pentru Eugen Bãdãlan rãspunde avocatul Gheorghe Simionicã. Pentru Ministerul Apãrãrii se prezintã consilierul juridic Gabriela Pãunescu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.238D/2008 şi nr. 1.345D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiei prezenţi sunt de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.345D/2008 la Dosarul nr. 1.238D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales Vasile Pantea evidenţiazã faptul cã în Dosarul nr. 1.238D/2008 atât opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi punctul de vedere al Avocatului Poporului sunt în sensul considerãrii dispoziţiilor de lege criticate ca fiind constituţionale, în timp ce în Dosarul nr. 1.345D/2008 instanţa supremã, în complet diferit, apreciazã ca justificatã reexaminarea textului de lege criticat în raport de principiul egalitãţii cetãţenilor, iar Avocatul Poporului considerã cã aceleaşi prevederi de lege sunt neconstituţionale. Solicitã admiterea excepţiei pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Avocatul Ion Panaitescu reitereazã concluziile formulate la instanţa de fond şi depune note scrise pentru autorii excepţiei, Mihail Popescu şi Simion Lincã.
Apãrãtorul ales Gheorghe Simionicã pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Autorul excepţiei, Toader Mandea, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Consilierul juridic Gabriela Pãunescu pune concluzii de admitere a excepţiei, aratând cã punctele de vedere ale Avocatului Poporului sunt contradictorii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arãtând cã silogismul Avocatului Poporului referitor la încãlcarea de cãtre textul de lege criticat a dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentalã nu este corect formulat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.478/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Marin Mãciucã, general maior în rezervã, cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind sãvârşirea unor infracţiuni de corupţie de cãtre militari.
Prin Încheierea din 19 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 11.270/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Neculae Oţelea, general în rezervã, şi însuşitã de Mihail Popescu, Eugen Bãdãlan, Toader Mandea, Eugen Calcan şi Simion Lincã, precum şi de Ministerul Apãrãrii, cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind sãvârşirea unei infracţiuni având legãturã cu atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã egalitatea în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi imparţialitatea justiţiei, întrucât lipseşte de beneficiul triplului grad de jurisdicţie pe acei inculpaţi care la data trimiterii în judecatã nu mai deţin calitatea avutã la momentul sãvârşirii faptei, calitate care, conform textului de lege criticat, atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţã de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Totodatã, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, în complet diferit, apreciazã cã, în condiţiile în care în statele Uniunii Europene procesul penal nu este guvernat de norme diferite de competenţã dupã calitatea persoanei, ar fi justificatã reexaminarea textului de lege criticat în raport de principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 1.238D/2008, cu Adresa nr. 4.769 din 10 iunie 2008, considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei, fãcând trimitere la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 433/2005 . Însã, în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 1.345D/2008, cu Adresa nr. 5.124 din 25 iunie 2008, Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora instanţa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazul în care fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului sau s-a dat o hotãrâre în primã instanţã, sunt neconstituţionale, întrucât încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã. Apreciazã cã, în baza dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, se poate ajunge în situaţia ca douã persoane, având aceeaşi calitate şi care au fost trimise în judecatã la aceeaşi datã, sã fie judecate de instanţe diferite în funcţie de infracţiunea sãvârşitã şi de stadiul procesual.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit dispozitivului Încheierii din 19 martie 2008 de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Însã, din susţinerile autorilor excepţiei, consemnate în considerentele încheierii de sesizare, reiese cã aceştia criticã numai dispoziţiile art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având urmãtorul cuprins: "Când competenţa instanţei este determinatã de calitatea inculpatului, instanţa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã critica prevederilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât calitatea deţinutã la momentul sãvârşirii infracţiunii este esenţialã în cazul în care fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului. Textul de lege criticat nu instituie niciun fel de discriminare, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. De altfel, principiul egalitãţii cetãţenilor nu înseamnã uniformitate, astfel cã, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. Prin urmare, lipsirea de beneficiul triplului grad de jurisdicţie nu poate fi caracterizatã ca o discriminare în raport cu pãrţile din alte categorii de procese, tocmai pentru cã situaţiile juridice sunt diferite. Pe de altã parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementãrii în toate cazurile a douã cãi de atac. De altfel, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Totodatã, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este liber sã reglementeze competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, cu condiţia respectãrii celorlalte norme şi principii prevãzute în Legea fundamentalã. Or, aşa cum s-a arãtat, prevederile art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã se circumscriu textelor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Mãciucã în Dosarul nr. 1.478/1/2007, respectiv de Neculae Oţelea şi însuşitã de Mihail Popescu, Eugen Bãdãlan, Toader Mandea, Eugen Calcan, Simion Lincã şi de Ministerul Apãrãrii în Dosarul nr. 11.270/1/2007, ambele dosare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
