Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.223 din 29 septembrie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.223 din 29 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 4 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Gurpreet Singh în Dosarul nr. 2.414/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul desemnat de limba englezã, doamna Elena Andrei.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.812D/2009 şi nr. 1.813D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Rehmani Rehman Khaleel în Dosarul nr. 3.579/2/2009, respectiv de Khazar Imran Ahmed în Dosarul nr. 3.580/2/2009, ambele ale aceleiaşi instanţe de judecatã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã acelaşi interpret de limba englezã, doamna Elena Andrei.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.989D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în Dosarul nr. 2.759/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul desemnat de limba arabã, domnul Dalati Bassam.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.989D/2009, nr. 1.813D/2009 şi nr. 1.812D/2009 la Dosarul nr. 1.386D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, în acest sens, <>deciziile nr. 714/2009 şi nr. 519/2009 ale Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2009, 23 aprilie 2009 şi 31 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009 şi nr. 3.580/2/2009, respectiv Dosarul nr. 2.759/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţiile au fost ridicate de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed şi de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în cauze de contencios administrativ privind prelungirea mãsurii de luare în custodie publicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, prin limitarea duratei procedurii, precum şi datoritã faptului cã soluţia prelungirii custodiei publice este impusã instanţei de judecatã prin lege. Se aratã cã procedura prevãzutã de <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 excepteazã Oficiul Român pentru Imigrãri de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã împotriva strãinului, cu încãlcarea principiului egalitãţii pãrţilor în procesul civil, iar garanţiile procesuale specifice procesului echitabil şi adaptate, în cazul de faţã, la calitatea de cetãţeni strãini a pârâţilor nu sunt respectate, deoarece "nu li se acordã un translator în limba maternã, nu li se admit probe în apãrare, de cele mai multe ori nu li se admite nici cererea de angajare a unui apãrãtor", instanţa hotãrând doar în raport cu motivele arãtate de reclamantã. Se mai susţine cã mãsura luãrii în custodie publicã pentru o perioadã de 5 luni este excesivã, deoarece chiar şi în procesele penale mãsura arestãrii se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe perioada cât strãinul se aflã în centrul de cazare, instanţa de judecatã nu poate controla modalitatea în care Oficiul Român pentru Imigrãri ia mãsurile necesare pentru returnarea acestuia - hotãrârea de prelungire a duratei de luare în custodie publicã este irevocabilã -, strãinilor nu li se aduce la cunoştinţã, în limba pe care o înţeleg, motivele principale care au condus la luarea acestei mãsuri şi nici drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii, sunt lipsiţi de asistenţã juridicã şi nici nu au posibilitatea de a face propriile demersuri pentru a pãrãsi ţara.
În sfârşit, se mai susţine cã textul legal criticat este lipsit de claritate şi precizie, astfel cã nu îndeplineşte criteriile de calitate specifice normei juridice, indicate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Reckvenyi împotriva Ungariei, 1999), şi nici nu respectã garanţiile impuse de art. 5 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului (Cauza Wassink împotriva Olandei, 1990, Cauza Benham împotriva Marii Britanii, 1996, Cauza Quinn împotriva Franţei, 1995, Cauza Chahal împotriva Marii Britanii, 1996).
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 1.386D/2009, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu aduc atingere liberului acces la justiţie, dreptului la apãrare sau independenţei judecãtorilor, deoarece mãsura prelungirii duratei de luare în custodie publicã este dispusã de instanţã, în cadrul unui proces în care pãrţile beneficiazã de toate garanţiile specifice unui proces echitabil. Cât priveşte invocarea art. 1 alin. (4) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã aceste norme, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, nu au incidenţã asupra textului de lege criticat. În legãturã cu dreptul la libertate şi la siguranţã, invocat din prisma art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se aratã cã mãsura prevãzutã de dispoziţiile atacate nu reprezintã o mãsurã privativã de libertate, ci una administrativã, de restrângere temporarã a dreptului de circulaţie a persoanelor aflate în ipoteza normelor criticate, şi care se justificã din perspectiva condiţiilor cuprinse la art. 53 din Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În fine, textul de lege criticat conţine norme suficient de clare şi precise încât destinatarul acestora sã îşi poatã adapta comportamentul condiţiilor cerute de lege şi sã înţeleagã consecinţele nerespectãrii ei. De altfel, Curtea Constituţionalã a pronunţat, în aceeaşi materie, numeroase decizii prin care a constatat constituţionalitatea textului criticat în raport cu normele fundamentale invocate şi în speţa de faţã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, considerã cã dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Acestea nu conţin norme contrare principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi nici dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având urmãtorul conţinut:
Art. 97. - Luarea în custodie publicã a strãinilor: "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor, ale art. 21 care garanteazã accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (1) potrivit cãrora libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, ale art. 24 consacrat dreptului la apãrare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, referitoare la independenţa judecãtorilor. De asemenea, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituţie, sunt invocate dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România au mai fost examinate în cadrul controlului de constituţionalitate. Un exemplu în acest sens sunt <>Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, sau <>Decizia nr. 519 din 9 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 mai 2009, prin care Curtea Constituţionalã a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, cã textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã. Prin urmare, pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se impune şi în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed şi de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009, nr. 3.580/2/2009 şi, respectiv, Dosarul nr. 2.759/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016