Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.222 din 29 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicatã de Maria Garabet, Elena Ioan, Laurenţiu Mãnãstireanu şi Octavian Mãnãstireanu în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã asupra faptului cã partea Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a comunicat Curţii Constituţionale un înscris prin care solicitã şi argumenteazã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea în lipsã a cauzei.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã autorul excepţiei criticã, în realitate, modalitatea în care Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a interpretat, în decizia sa, textul de lege examinat, fãrã ca acesta sã conţinã însã elemente de neconstituţionalitate. În plus, potrivit jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 43/2003 , legiuitorul este cel care, în funcţie de politica economico-socialã a statului şi resursele sale financiare, stabileşte existenţa, întinderea şi cuantumul mãsurilor reparatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 , în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia României".
Excepţia a fost ridicatã de Maria Garabet, Elena Ioan, Laurenţiu Mãnãstireanu şi Octavian Mãnãstireanu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în drepturi, "în mãsura în care sunt interpretate în sensul restrângerii dreptului efectiv şi concret al persoanei îndreptãţite la compensaţii în baza <>Legii nr. 290/2003 , dacã aceasta a beneficiat sau urmeazã sã beneficieze de reconstituiri ale dreptului de proprietate în baza legilor funciare pentru suprafeţe de teren distincte de cele ce fac obiectul acestei legi." În situaţii analoage - beneficiari ai <>Legii nr. 290/2003 - apare o discriminare pe criterii patrimoniale în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã. Tratamentul legal "poate fi considerat just în ipoteza în care reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar s-a fãcut pentru terenuri a cãror proprietate a fost dobânditã iniţial de titular sau autorii acestuia ca o compensaţie pentru terenurile sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord sau Ţinutul Herţa" (proprietate pierdutã în procesul de cooperativizare), deoarece, în aceastã situaţie, s-ar putea obţine reparaţii de douã ori pentru acelaşi bun (o datã în baza <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi o datã în baza <>Legii nr. 290/2003 ). Însã, "în toate celelalte situaţii, când titularii sau autorii acestuia au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar pentru terenuri care nu au avut nicio legãturã, din perspectiva dobândirii iniţiale, cu proprietãţile pierdute în teritoriile de dincolo de Prut, aceastã interpretare creeazã premisele unui tratament discriminatoriu, nejustificat printr-un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmãrit şi mijloacele utilizate pentru realizarea lui." Cu alte cuvinte, o persoanã care are dreptul la reparaţii atât în baza <>Legii nr. 290/2003 , cât şi a Legii fondului funciar va obţine în final reconstituirea sau compensaţia pentru o suprafaţã mai micã de teren decât persoana care reclamã aplicarea dispoziţiilor reparatorii în baza unei singure legi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile criticate "sunt constituţionale doar în mãsura în care nu restrâng exerciţiul drepturilor legale ale cetãţenilor de a beneficia de despãgubirile ce li se cuvin". Urmeazã ca interpretarea potrivit cãreia textul legal constituie o îngrãdire adusã dreptului legal la despãgubire - în mod integral şi reparabil - sã fie analizatã de Curtea Constituţionalã, "în considerarea rolului stabilit de lege".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, sunt amintite considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa cu referire la prevederile <>Legii nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 1/2000 , care sunt valabile şi în prezenta speţã (<>deciziile nr. 43/2003 şi nr. 986/2008), arãtând cã soluţia legislativã consacratã de dispoziţiile legale criticate din <>Legea nr. 290/2003 ţin de competenţa legiuitorului, nefiind o problemã de constituţionalitate. De asemenea, nu se pune problema încãlcãrii principiului egalitãţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, întrucât textul se aplicã deopotrivã tuturor persoanelor vizate de textul legal.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, considerã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Acestea nu contravin principiului egalitãţii în drepturi atât timp cât se aplicã uniform pentru toţi cei cãrora li se adreseazã, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi nici nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale. "În plus, este atributul exclusiv al legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, având urmãtoarea redactare: "(3) În cazul în care beneficiarii prezentei legi au primit sau urmeazã sã primeascã în proprietate suprafeţe de teren reconstituite potrivit <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Legii nr. 1/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aceştia au dreptul la atribuiri în naturã, despãgubiri sau compensaţii în baza prezentei legi numai pentru diferenţa pânã la limita suprafeţelor prevãzute la alin. (2)."
Potrivit art. 2 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, totalul suprafeţei de teren pentru care se acordã despãgubirile sau compensaţiile nu poate sã depãşeascã suprafaţa de 50 ha teren agricol şi 10 ha teren forestier de proprietar deposedat.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceeaşi criticã privind limitarea suprafeţelor de teren asupra cãrora se poate reconstitui, ca urmare a despãgubirilor sau compensaţiilor, dreptul de proprietate, sesizatã de autorul prezentei excepţii, a mai fost analizatã prin <>Decizia nr. 43 din 14 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, de principiu, cã "limitarea suprafeţei restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere (...) se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului, nefiind o problemã de contencios constituţional", deoarece "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel «legislator pozitiv»".
Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, nu sunt contrare principiului egalitãţii cetãţenilor în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceleaşi dispoziţii se aplicã în aceeaşi mãsurã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza acestor norme, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi nici nu aduc vreo restrângere vreunui drept fundamental, astfel încât sã încalce dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicatã de Maria Garabet, Elena Ioan, Laurenţiu Mãnãstireanu şi Octavian Mãnãstireanu în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
