Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.222 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 773 din 2 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Emptor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.981/325/2008 al Judecãtoriei Deta.
Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.464D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.981/325/2008, Judecãtoria Deta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Emptor" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin suspendarea activitãţii societãţii comerciale pe o perioadã de 3 luni se restrânge accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã, precum şi exercitarea acestor drepturi în condiţiile garantate prin Legea fundamentalã. Având în vedere dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 53 din Constituţie şi cele ale art. 29 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, este evident cã sancţiunea aplicatã nu este direct proporţionalã cu fapta sãvârşitã. Totodatã, dispoziţiile de lege criticate încalcã şi prevederile art. 16 din Constituţie.
Judecãtoria Deta apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) referitor la munca şi protecţia socialã a muncii, art. 45 referitor la libertatea economicã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 referitor la economia României. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 7, art. 23 şi art. 29 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 s-a mai pronunţat prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea a reţinut cã suspendarea pe o perioadã de 3 luni a activitãţii unitãţii care nu a respectat obligaţiile prevãzute de textul de lege criticat nu este o mãsurã de naturã a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, ci, dimpotrivã, reprezintã tocmai o mãsurã prin care statul dã expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.
De asemenea, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a statuat cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, potrivit cãrora accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Operatorul economic în activitatea cãruia s-a constatat sãvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertãţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care sunt invocate prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Mãsura dispusã de textul de lege criticat este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 135 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 817 din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.007 din 19 decembrie 2006, a constatat cã, potrivit acestui text, statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însãşi reglementarea criticatã, astfel cã şi aceastã susţinere urmeazã a fi înlãturatã.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Emptor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.981/325/2008 al Judecãtoriei Deta.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
