Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.222 din 12 noiembrie 2008 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Presedintele Romaniei, pe de o parte, si puterea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 864 din 22 decembrie 2008
Prin cererea cu nr. 2.186 din 25 septembrie 2008, Preşedintele României a solicitat Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã reprezentatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altã parte.
Cererea se întemeiazã pe prevederile art. 146 lit. e) din Constituţie şi ale <>art. 34 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.411 din 25 septembrie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.912E/2008.
În motivarea cererii se susţin, în esenţã, urmãtoarele:
1. În fapt: prin Ordinul ministrului apãrãrii nr. MP 554 din 19 mai 2005, domnul colonel Leordean Alexandru a fost trecut în rezervã, la limitã de vârstã, în temeiul <>Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 90/2001 . Ordinul menţionat a fost contestat de domnul Leordean Alexandru la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, întrucât nu s-au respectat prevederile <>art. 66 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, astfel cum au fost modificate prin pct. 10 al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 90/2001 . Prin acţiune se susţine cã, potrivit textului modificat, coloneilor în activitate cu o vechime în grad de minimum 5 ani, care au împlinit limita de vârstã în grad şi sunt încadraţi de cel puţin 3 ani în funcţii prevãzute în statele de organizare cu grad de general, apreciaţi în aceastã perioadã cu calificativul "foarte bun" sau "excepţional", li se va acorda, la trecerea în rezervã, gradul de general şi vor fi trecuţi în rezervã cu noul grad. Cererea de chemare în judecatã a fost formulatã împotriva Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Administraţiei Prezidenţiale. Cu prilejul judecãrii procesului, aceasta din urmã a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 66 din Legea nr. 80/1995 , modificat. Prin <>Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006, Curtea Constituţionalã a constatat cã prevederile de lege criticate contravin art. 94 lit. b) din Constituţie. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fãrã a reţine "impactul deciziei Curţii Constituţionale, deşi aceastã decizie priveşte direct şi decisiv legea aplicabilã în cauzã", a respins acţiunea formulatã de domul Leordean Alexandru cu motivarea cã instanţa de judecatã "analizeazã doar legalitatea ordinului contestat". Sentinţa Curţii de Apel a fost recuratã de domnul Leordean Alexandru, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantului. În motivarea soluţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "a considerat recursul fondat, deoarece prevederile <>Legii nr. 80/1995 , înainte de declararea lor ca neconstituţionale de cãtre Curtea Constituţionalã, prevedeau posibilitatea acordãrii gradului de general tuturor coloneilor cu o vechime în grad de minimum 5 ani şi cu calificativul "foarte bun". Aşadar, se considerã cã, "practic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nesocoteşte o decizie a Curţii Constituţionale, aplicând legea de la momentul formulãrii acţiunii în instanţã (2005) şi nu de la momentul judecãrii cauzei (2007). În mod surprinzãtor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nici mãcar nu aminteşte de Decizia Curţii Constituţionale. Ba mai mult, aplicã în speţã un text de lege inexistent, deoarece prin <>Legea nr. 81 din 30 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, textul <>art. 66 din Legea nr. 80/1995 a fost schimbat ca urmare a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384/2006 ". Se mai aratã cã în vederea executãrii sentinţei, "prin Adresa cu nr. 1.560 din 20 noiembrie 2007, venitã prin intermediul Biroului de executori judecãtoreşti «Popescu Sofica şi Popescu Florin», domnul Leordean Alexandru s-a adresat Preşedintelui României, în speţã, Secretariatului Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, solicitând «acordarea gradului de general de brigadã şi trecerea în rezervã cu noul grad»."
Se precizeazã cã la data formulãrii acţiunii de cãtre domnul Leordean Alexandru <>art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 avea urmãtorul cuprins: "Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în aceastã perioadã cel puţin 3 ani în funcţii prevãzute în statele de organizare cu grad de general sau similare şi care au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervã sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadã, respectiv de general de flotilã aerianã sau contrmiral de flotilã, şi vor fi trecuţi în rezervã sau direct în retragere cu noul grad.
Prevederile alin. 3 nu se aplicã celor trecuţi în rezervã sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. e^1)-l), art. 87 şi art. 88."
Pct. 10 al <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 90/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 80/1995 prevede: "Dupã alineatul 2 al articolului 66 se introduc alineatele 3 şi 4 cu urmãtorul cuprins: «Coloneilor şi comandorilor în activitate din Ministerul Apãrãrii Naţionale, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în aceastã perioadã cel puţin 3 ani în funcţii prevãzute în statele de organizare cu grad de general, similare şi au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul "foarte bun", la trecerea în rezervã sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadã, respectiv general de flotilã aerianã sau contrmiral şi vor fi trecuţi în rezervã sau direct în retragere cu noul grad.
Prevederile alin. 3 nu se aplicã celor trecuţi în rezervã sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. e^1)-l), art. 87 şi art. 88.»
Ca urmare a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384/2006 , prin care s-a constatat neconstituţionalitatea <>art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 , Parlamentul a adoptat <>Legea nr. 81/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, articolul menţionat având urmãtoarea redactare: "Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în aceastã perioadã de cel puţin 3 ani în funcţii prevãzute în statele de organizare cu grad de general sau similare şi care au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervã sau direct în retragere li se poate acorda gradul de general de brigadã cu o stea, respectiv de general de flotilã aerianã cu o stea sau contrmiral de flotilã cu o stea, şi vor fi trecuţi în rezervã sau direct în retragere cu noul grad."
2. În drept: se solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, reprezentatã în cauza de faţã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflict ivit ca urmare a nesocotirii de cãtre instanţa supremã a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 . "Nesocotirea de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei Curţii Constituţionale pune Preşedintele României în imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotãrârea instanţei judecãtoreşti şi decizia Curţii Constituţionale."
Se mai aratã cã solicitarea îndeplineşte condiţiile constituţionale şi legale pentru a se constata existenţa unui asemenea conflict. De asemenea, se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, <>Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005 , precum şi doctrina de drept constituţional referitoare la nesocotirea deciziilor Curţii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , cererea a fost comunicatã pãrţilor aflate în conflict, solicitându-le sã îşi exprime, în scris, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor cãi de soluţionare a acestuia.
Preşedintele României nu a comunicat punctul sãu de vedere, socotind cã toatã documentaţia anexatã la cerere, ca şi argumentaţia acesteia, sunt îndestulãtoare.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a comunicat, cu Adresa nr. 159 din 6 octombrie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.755 din 6 octombrie 2008, punctul sãu de vedere, potrivit cãruia în prezenta cauzã "nu se poate vorbi despre existenţa unui conflict de competenţe şi cu atât mai puţin de existenţa unui blocaj instituţional". În acest sens, aratã cã, "de principiu", hotãrârea judecãtoreascã nu poate constitui prin ea însãşi izvor al unui conflict juridic de naturã constituţionalã, întrucât o hotãrâre judecãtoreascã, definitivã şi irevocabilã "are putere de lege, în virtutea principiului res iudicata pro veritate habetur, şi este executatã în numele Preşedintelui României, ea neputând fi reformatã sau retractatã decât în condiţiile strict şi limitativ prevãzute de lege, în speţã <>Legea nr. 554/2004 şi Codul de procedurã civilã". Sub acest aspect, legislaţia civilã internã este în deplin acord cu principiile din Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecãtorilor. Dacã s-ar accepta existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã determinat de o hotãrâre judecãtoreascã, "efectele unei atare constatãri ar trebui sã se finalizeze prin reformarea hotãrârii de cãtre o autoritate din sfera sistemului organizãrii judecãtoreşti, lucru inacceptabil într-un stat de drept". Or, "este unanim acceptat şi recunoscut faptul cã nicio autoritate publicã nu are competenţa de a desfiinţa, modifica sau lipsi de efecte juridice o hotãrâre judecãtoreascã". Altfel, s-ar crea "un precedent prin care, în urma denaturãrii raţiunilor şi rolului instituţiei juridice a conflictului juridic de naturã constituţionalã, s-ar instituţionaliza, pe cale jurisprudenţialã, o procedurã constituţionalã de lipsire de efecte juridice a hotãrârilor judecãtoreşti".
Se mai aratã cã, de altfel, cauza în care au fost pronunţate hotãrârile Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nici Administraţia Prezidenţialã, care este parte în proces, şi nici Preşedintele României, care nu a avut aceastã calitate, "nu au fost obligate în niciun fel." În aceastã cauzã pãrţi au fost reclamantul Leordean Alexandru şi pârâţii Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Administraţia Prezidenţialã, iar obiectul acţiunii în contencios administrativ a fost contestarea legalitãţii ordinului emis de ministrul apãrãrii naţionale, în sensul anulãrii lui, precum şi recunoaşterea dreptului reclamantului conform dispoziţiilor <>art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 , în redactarea anterioarã declarãrii lor ca fiind neconstituţionale. Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au pronunţat asupra legalitãţii ordinului emis de ministrul apãrãrii naţionale în raport cu dispoziţiile în vigoare la data emiterii lui, "iar nicidecum asupra obligaţiei Preşedintelui României de a emite decretul prin care sã acorde reclamantului gradul de general". În continuare, se aratã cã, într-adevãr, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 , prevederile <>art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 au fost declarate neconstituţionale, iar Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, deşi a fãcut referire la aceasta în Sentinţa civilã nr. 3.602 din 13 decembrie 2006, a respins acţiunea reclamantului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul împotriva acestei sentinţe, a modificat-o, a rejudecat cauza şi, "prin raportare la dispoziţiile <>art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat (declarate ulterior neconstituţionale) şi, fãrã a face referire la decizia Curţii Constituţionale, a admis acţiunea reclamantului Leordean Alexandru". Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2.289 din 2 mai 2007 "este invocatã ca izvor al conflictului juridic de naturã constituţionalã", "întrucât l-a pus pe Preşedintele României în imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotãrârea instanţei judecãtoreşti (Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007 a Înaltei Curţi) şi decizia Curţii Constituţionale (<>Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 ).
În concluzie, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie considerã cã nu existã un conflict juridic de naturã constituţionalã, întrucât Preşedintele României nu a fost parte în proces, obiectul acţiunii a fost contestarea legalitãţii ordinului emis de ministrul apãrãrii, precum şi cã dispozitivul Hotãrârii nr. 2.289/2007 stabileşte explicit obligaţiile pârâtului Ministerul Apãrãrii Naţionale, iar nu "obligarea Preşedintelui României sã emitã decretul pentru avansarea reclamantului Leordean Alexandru în gradul de general". Aşadar, "rezultã fãrã putinţã de tãgadã cã a fost respectatã întru totul <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 şi nu s-a dispus nicio obligaţie în sarcina Şefului Statului, de naturã a aduce atingere competenţelor sale constituţionale". În situaţia în care ar exista o eroare de judecatã, constând în interpretarea sau aplicarea greşitã a legii, aceasta poate constitui motiv de promovare a uneia dintre cãile extraordinare de atac prevãzute de Codul de procedurã civilã. "Orice altã modalitate juridicã sau ajuridicã" de retractare a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile de cãtre o altã autoritate publicã decât autoritatea judecãtoreascã ar constitui o încãlcare a principiului separaţiei puterilor în stat. În plus, în cauzã, cei chemaţi sã punã în executare decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "au deschisã calea proceduralã a lãmuririi dispozitivului, prevãzutã de art. 281^1 din Codul de procedurã civilã".
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã reprezentatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altã parte, susţinerile reprezentantului Preşedintelui României, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi <>art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã reprezentatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altã parte.
În esenţã, prin cererea formulatã se solicitã Curţii Constituţionale sã constate existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã ivit ca urmare a nesocotirii de cãtre instanţa supremã a unei decizii a Curţii Constituţionale. Nesocotirea de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei Curţii Constituţionale pune Preşedintele României în imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotãrârea instanţei judecãtoreşti şi decizia Curţii Constituţionale.
Analizând cererea formulatã şi documentele depuse la dosar, Curtea constatã existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altã parte, conflict generat de nesocotirea de cãtre instanţa supremã a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, "(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publicã în Monitorul Oficial al României. De la data publicãrii, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". În temeiul acestor prevederi constituţionale, preluate de dispoziţiile <>art. 11 lit. C alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Decizia Curţii nr. 384 din 4 mai referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006. Prin decizia menţionatã, Curtea Constituţionalã, admiţând excepţia, a constatat cã dispoziţiile <>art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 sunt neconstituţionale, întrucât prevãd "într-o formã imperativã avansarea în grad a coloneilor şi comandorilor", astfel cã "atribuţia Preşedintelui României prevãzutã de art. 94 lit. b) din Constituţie apare în acest caz ca o intervenţie formalã pentru îndeplinirea unor prevederi legale". În consecinţã, potrivit procedurii constituţionale şi legale în cazurile de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, prin <>Legea nr. 81/2007 pentru modificarea <>Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, art. 66 alin. 3 din lege a fost modificat în sensul cã, la trecerea în rezervã sau direct în retragere, coloneilor şi comandorilor în activitate li se poate acorda gradul de general de brigadã cu o stea. Aşadar, prin noua redactare, <>art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare este în concordanţã cu cele statuate de Curtea Constituţionalã în decizia menţionatã, în sensul cã acesta prevede posibilitatea, în condiţiile legii, iar nu obligaţia acordãrii gradului.
Curtea constatã, de asemenea, cã în calitate de şef al statului şi comandant al forţelor armate, Preşedintele României îndeplineşte şi atribuţiile prevãzute de art. 94 din Constituţie, între care şi cea de la lit. b) a acestui articol privind acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 , aceastã atribuţie "reprezintã un drept al Preşedintelui, iar nu o obligaţie, astfel cã şeful statului are posibilitatea de a aprecia dacã acordã sau nu aceste grade, fãrã a fi condiţionat de lege, aşa cum este în cazul atribuţiei privind numirile în funcţii publice".
Prin Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 34.763/2/2005, a fost admis recursul declarat de domnul Alexandru Leordean împotriva Sentinţei civile nr. 3.602 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, "cu obligarea pârâtului sã emitã proiectul de decret cãtre Preşedintele României, pentru avansarea reclamantului". În baza acestei decizii, care s-a întemeiat, în drept, pe prevederile <>art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 , în redactarea a cãrei neconstituţionalitate a fost constatatã de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 , domnul Alexandru Leordean s-a adresat Preşedintelui României prin intermediul Biroului de executori judecãtoreşti "Popescu Sofica şi Popescu Florin", solicitând "acordarea gradului de general de brigadã şi trecerea în rezervã cu noul grad". Din documentele depuse la dosar, Curtea reţine cã pãrţi în proces au fost reclamantul Leordean Alexandru şi pârâţii Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Administraţia Prezidenţialã. Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, pentru exercitarea prerogativelor atribuite acestuia prin Constituţie şi alte legi se organizeazã Administraţia Prezidenţialã, ca instituţie publicã cu personalitate juridicã. În sensul legii, prin Administraţia Prezidenţialã se înţelege serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, cu atribuţii stabilite prin regulamentul propriu, între care şi reprezentarea acestuia, ca în speţã, la instanţele judecãtoreşti. Administraţia Prezidenţialã nu îndeplineşte însã şi atribuţiile exclusive ale Preşedintelui, de exemplu, acordarea gradelor militare. Cu toate acestea, prin dispozitivul Deciziei nr. 2.289 din 2 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ, în care pãrţi au fost Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Administraţia Prezidenţialã, Preşedintele României este obligat sã emitã un decret pentru avansarea în grad a reclamantului.
Aşa fiind, faţã de cele expuse, Curtea Constituţionalã constatã existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, reprezentatã în cauza de faţã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflict ivit ca urmare a nesocotirii de cãtre instanţa supremã a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 şi a dispoziţiilor legale în vigoare, având drept consecinţã imposibilitatea respectãrii de cãtre Preşedintele României, în acelaşi timp, a Deciziei nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 34.763/2/2005, şi a Deciziei Curţii Constituţionale.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale <>art. 34, 35 şi 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Curtea Constituţionalã constatã cã existã un conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, reprezentatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altã parte, în sensul art. 146 lit. e) din Constituţie şi al practicii instanţei de contencios constituţional în materie, produs în condiţiile neluãrii în considerare de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006, precum şi a dispoziţiilor legale în vigoare.
2. Curtea Constituţionalã constatã cã Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 34.763/2/2005 nu este opozabilã Preşedintelui României, care nu a fost parte în proces.
3. Curtea Constituţionalã constatã cã, potrivit art. 94 lit. b) din Constituţie, acordarea gradului de general reprezintã o atribuţie exclusivã a Preşedintelui României.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin-Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
