Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 804 din 2 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor mãsuri pentru salarizarea personalului din învãţãmânt în anul 2008, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului.
Dezbaterile au avut loc în Şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea din aceea datã când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 12 noiembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Adresa nr. 9.091 din 3 noiembrie 2008, trimisã Curţii Constituţionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor mãsuri pentru salarizarea personalului din învãţãmânt în anul 2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã actul normativ menţionat nu este conform cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (1), art. 41 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 111 alin. (1), art. 115 alin. (6) şi cu cele ale unor dispoziţii din pacte şi tratate la care România este parte, precum art. 23 alin. (3) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 7 lit. a) din Pactul internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Partea I pct. 4 şi Partea II art. 4 din Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, art. 2 pct. 1 şi art. 11 pct. 2 din Convenţia nr. 95/1949 privind protecţia salariului, Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine şi a mâinii de lucru feminine, pentru o muncã de valoare egalã, şi art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţãrile în curs de dezvoltare.
În acest sens, aratã cã prin emiterea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 , Guvernul încearcã sã se situeze "într-o poziţie opusã şi conflictualã cu Parlamentul" care, în cadrul celor trei puteri, "are o poziţie primordialã", înfãptuind funcţia legislativã şi gestionând procesul decizional. Funcţia executivã realizatã de Guvern este în mod evident subordonatã şi controlatã de Parlament, rolul acestuia fiind acela de "a executa legile", iar "nu de a obstrucţiona aplicarea lor". În aceste condiţii, ordonanţa criticatã "se prezintã ca un refuz explicit al Guvernului de a aplica şi executa legea votatã de cãtre Parlament şi promulgatã de Preşedintele României. Prin aceasta se încalcã comportamentul constituţional loial, comportament care rezultã din principiul separaţiei şi echilibrului puterilor".
În continuare, autorul excepţiei susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 înfrânge prevederile constituţionale privind delegarea legislativã. Acest procedeu constituţional este utilizat de Guvern "în emiterea de norme cu putere de lege în situaţiile în care Parlamentul este în imposibilitatea de a-şi îndeplini funcţia legislativã"; în niciun caz "nu implicã dreptul executivului de a se opune legislativului, de a-l contracara, intrând astfel într-un conflict constituţional".
În fine, Avocatul Poporului apreciazã cã alin. (6) al art. 115 din Constituţie se opune actului normativ criticat, deoarece ordonanţa de urgenţã nu poate afecta drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de aceasta. Astfel, considerã cã dreptul la salariu este un drept fundamental, fapt care rezultã din prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (4) şi din cele ale pactelor şi convenţiilor mai sus enumerate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã pentru ca un act normativ sã poatã fi considerat neconstituţional este necesar ca dispoziţiile sale sã înfrângã prevederi ale Constituţiei, or textele invocate de Avocatul Poporului reprezintã enunţuri de principiu prin care se reglementeazã într-o manierã generalã raporturi instituţionale între Parlament şi Guvern. De asemenea, precizeazã cã "orice Constituţie ocroteşte drepturi existente şi nu drepturi viitoare".
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã critica formulatã de Avocatul Poporului ca fiind inadmisibilã, deoarece motivarea se axeazã pe situaţia de fapt, pe chestiuni de oportunitate în colaborarea dintre puteri şi interpretãri excesive ale autorului, sub multe aspecte indicându-se doar textul constituţional, fãrã o argumentaţie solidã.
Guvernul a trimis Adresa nr. 5/6.046/C.P.T. din 11 noiembrie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 12.224 din 11 noiembrie 2008, prin care informeazã cã, în şedinţa din 10 noiembrie 2008, a fost adoptatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008. Prin dispoziţiile acestei ordonanţe a fost abrogatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 , astfel cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului a rãmas fãrã obiect.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, adresele depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29-33 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor mãsuri pentru salarizarea personalului din învãţãmânt în anul 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008.
Avocatul Poporului susţine cã dispoziţiile acestei ordonanţe înfrâng prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) Statul român, art. 20 alin. (1) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (4) - Munca şi protecţia socialã a muncii, art. 61 alin. (1) - Rolul şi structura Parlamentului, art. 102 alin. (1) - Rolul şi structura Guvernului, art. 111 alin. (1) - Informarea Parlamentului şi art. 115 alin. (6) Delegarea legislativã, precum şi dispoziţii din pacte şi tratate la care România este parte, precum art. 23 alin. (3) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 7 lit. a) din Pactul internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin <>Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 , publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, Partea I pct. 4 şi Partea II art. 4 din Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatã prin <>Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, art. 2 pct. 1 şi art. 11 pct. 2 din Convenţia nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificatã prin Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial nr. 81 din 6 iunie 1973, Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine şi a mâinii de lucru feminine, pentru o muncã de valoare egalã, ratificatã prin <>Decretul nr. 213/1957 , publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958, şi art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţãrile în curs de dezvoltare, ratificatã prin <>Decretul nr. 83/1975 , publicat în Buletinul Oficial nr. 86 din 2 august 1975.
Analizând sesizarea, Curtea Constituţionalã urmeazã sã admitã excepţia de neconstituţionalitate formulatã de Avocatul Poporului, în sensul şi pentru motivele ce se vor arãta în continuare.
Astfel, Curtea observã cã art. 1 alin. (4) din Constituţie a instituit principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ceea ce presupune, pe de o parte, cã niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altã parte, presupune controlul prevãzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.
Curtea reţine cã relaţia dintre puterea legislativã şi cea executivã se exprimã prin competenţa conferitã Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţã în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţã, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, sã facã faţã unei situaţii extraordinare, se justificã prin necesitatea şi urgenţa reglementãrii acestei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public. Or, adoptarea de cãtre Guvern a <>Ordonanţei de urgenţã nr. 136/2008 nu a fost motivatã de necesitatea reglementãrii întrun domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivã, de contracararea unei mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii personalului din învãţãmânt adoptatã de Parlament. Aşa fiind, în condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin <>Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condiţiile şi criteriile de acordare a acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioarã, intrã în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
În continuare, Curtea constatã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afecteazã drepturi fundamentale, precum dreptul la muncã şi la protecţia socialã a muncii şi dreptul la un nivelul de trai decent, aşa cum sunt consfinţite în prevederile constituţionale ale art. 41 şi art. 47 alin. (1). Prin conţinutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ şi dreptul la salariu şi dreptul la condiţii rezonabile de viaţã, care sã asigure un trai civilizat şi decent cetãţenilor.
Întrucât ordonanţa de urgenţã dedusã controlului nu satisface exigenţele constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (6), Curtea constatã cã aceasta este viciatã de neconstituţionalitate.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine cã nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
În fine, Curtea constatã cã neconstituţionalitatea reţinutã în condiţiile arãtate mai sus loveşte actul normativ în ansamblul sãu, astfel cã abrogarea dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului a Guvernului nr. 136/2008 prin cele ale <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, ulterior sesizãrii instanţei constituţionale, nu mai are nicio relevanţã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului şi constatã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor mãsuri pentru salarizarea personalului din învãţãmânt în anul 2008 sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
