Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 si art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale art. 17 alin.1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 792 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Bubãu, respectiv de Ministerul Public - Direcţia Naţionalã Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecãtoriei Târgu Mureş şi, respectiv, de Ministerul Public - Direcţia Naţionalã Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008, în prezenţa avocatului autorului excepţiei Viorel Bubãu şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 2008, apoi pentru data de 15 octombrie 2008 şi apoi pentru data de 12 noiembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.934/320/2007, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie a fost ridicatã de Viorel Bubãu, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã a fost ridicatã de Ministerul Public - Direcţia Naţionalã Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş într-o cauzã penalã privind sãvârşirea unor infracţiuni prevãzute de <>Legea nr. 78/2000 .
Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.762/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ministerul Public - Direcţia Naţionalã Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea într-o cauzã penalã privind sãvârşirea unei infracţiuni de înşelãciune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Viorel Bubãu, inculpat în cauzã, susţine cã dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 contravin prevederilor art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 131 din Constituţie, întrucât instituie posibilitatea ca procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sã dobândeascã gradul profesional corespunzãtor Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de lege, cu consecinţa întocmirii unor acte de urmãrire penalã pentru care nu au competenţa necesarã.
Cu privire la dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã acestea contravin prevederilor art. 131 şi 132 din Constituţie, întrucât restrâng dreptul Ministerului Public de a promova acţiunea civilã în procesul penal. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, textul legal criticat limiteazã în mod nejustificat posibilitatea procurorului de a apãra interesul general şi cel public, din moment ce soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal implicã şi interese generale, cu efecte inclusiv asupra ordinii de drept.
Judecãtoria Târgu Mureş şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu îngrãdesc rolul constituţional al procurorului, iar extinderea competenţei acestuia cu privire la exercitarea acţiunii civile şi în alte cazuri ar încãlca principiul disponibilitãţii specific acţiunilor civile.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã limiteazã dreptul procurorului de a exercita din oficiu acţiunea civilã în procesul penal şi contravin astfel prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.1, art. 2 şi <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "(1) Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã Direcţia Naţionalã Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.
(2) Direcţia Naţionalã Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercitã atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei.
(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã conflictele de competenţã apãrute între Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi celelalte structuri sau unitãţi din cadrul Ministerului Public.";
- Art. 2: "Direcţia Naţionalã Anticorupţie este independentã în raport cu instanţele judecãtoreşti şi cu parchetele de pe lângã acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autoritãţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectãrii acesteia.";
- Art. 5: (1) Direcţia Naţionalã Anticorupţie este organizatã în secţii conduse de procurori şefi secţie, ajutaţi de procurori şefi adjuncţi secţie. Secţiile se înfiinţeazã şi se desfiinţeazã prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului şef al acestui parchet.
(3) Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de regulã, în localitãţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângã curţile de apel şi în raport cu circumscripţia acestora.
(4) Serviciile teritoriale, serviciile şi birourile sunt conduse de procurori-şefi.
(4^1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie va funcţiona un birou de informare şi relaţii publice care va asigura legãtura cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în masã, în vederea garantãrii transparenţei activitãţii de urmãrire penalã, în condiţiile stabilite de lege.
(4^2) Conducãtorul biroului, care îndeplineşte şi funcţia de purtãtor de cuvânt, poate fi un procuror desemnat de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori un jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bazã de concurs sau de examen.
(5) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea în cadrul secţiilor, serviciilor sau al altor compartimente de activitate, fiind repartizaţi prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.";
- Art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "Acţiunea civilã se porneşte şi se exercitã şi din oficiu, când cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art.1, 2 şi 5 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, Curtea observã cã prezenta criticã de neconstituţionalitate vizeazã în mod direct posibilitatea dobândirii gradului profesional corespunzãtor parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de cãtre procurori care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Curtea reţine cã o asemenea posibilitate subzistã în practica instanţelor judecãtoreşti din moment ce prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã prin <>Legea nr. 54/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, Direcţia Naţionalã Anticorupţie a devenit o structurã specializatã a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conferirea acestei poziţii superioare în ierarhia parchetelor, pe de o parte, ţine cont de <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 235 din 5 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, iar, pe de altã parte, a determinat şi posibilitatea conferitã membrilor acestei structuri de a dobândi gradul profesional corespunzãtor nivelului parchetului în care funcţioneazã. Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 16 din Constituţie, întrucât legiuitorul este liber sã deroge de la regulile generale de promovare în funcţii, atât timp cât soluţia legislativã impusã este justificatã în mod obiectiv şi raţional. În cazul de faţã, o asemenea situaţie este justificabilã prin avansarea în ierarhia parchetelor a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Mai mult, nici susţinerile cu privire la încãlcarea art. 21 şi 131 din Constituţie nu sunt întemeiate, pãrţile din procesul penal nefiind vãtãmate în niciun fel în drepturile lor de chestiuni care mai degrabã ţin de cariera profesionalã a magistraţilor.
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea reţine cã aceasta este neîntemeiatã. Potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Analizând acest text constituţional, Curtea a statuat prin <>Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, cã ansamblul reglementãrilor legale trebuie sã garanteze şi sã asigure dreptul Ministerului Public de a-şi exercita acest rol constituţional. În cauza de faţã, Curtea reţine cã norma legalã criticatã îndeplineşte cerinţele constituţionale impuse cu privire la rolul Ministerului Public. Curtea constatã cã Ministerul Public îşi exercitã rolul constituţional, de principiu, prin apãrarea unor valori sociale de ordine publicã, pe când în cazul de faţã critica de neconstituţionalitate vizeazã extinderea competenţelor sale cu privire la iniţierea acţiunii civile, acţiune alãturatã celei penale în procesul penal şi care apãrã, de regulã, valori de ordin privat. Având în vedere faptul cã procesul civil este guvernat de principiul disponibilitãţii, şi acţiunea civilã din cadrul procesului penal trebuie sã ţinã cont de acelaşi principiu, ea pãstrându-şi regimul juridic de drept civil, chiar dacã este exercitatã în cadrul procesului penal. Rezultã cã Ministerul Public nu se poate substitui chiar titularului dreptului; în caz contrar, s-ar ajunge la aplicarea tale quale a principiului oficialitãţii, specific actelor necesare desfãşurãrii procesului penal, cu privire la acţiunea civilã, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 80 din 20 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999, aplicarea principiului oficialitãţii numai dacã persoana vãtãmatã este o unitate la care se referã art. 145 din Codul penal încalcã textul art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Curtea observã cã, prin norma legalã criticatã, legiuitorul a prevãzut douã excepţii de la principiul disponibilitãţii acţiunii civile, şi anume atunci când persoana vãtãmatã este lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã. Aceste excepţii sunt justificate în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintã mãsuri de protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplinã, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. În schimb, impunerea la nivel de principiu a excepţiei ar echivala cu schimbarea naturii juridice a acţiunii civile.
De asemenea, Curtea reţine cã existenţa în sine a infracţiunii nu este în niciun fel influenţatã de constituirea sau nu ca parte civilã a persoanei vãtãmate. Desigur, o asemenea soluţie îşi gãseşte pe deplin aplicabilitatea chiar şi în cazul infracţiunilor de rezultat care, în cadrul laturii obiective, impun ca urmare imediatã producerea unui prejudiciu. În consecinţã, în cazul infracţiunilor ce implicã producerea unui prejudiciu, chiar şi atunci când partea vãtãmatã nu se constituie parte civilã, acţiunea penalã va fi exercitatã de procuror, din oficiu, în condiţiile legii.
Mai mult, Curtea observã cã, în cazul în care reprezentanţii persoanelor juridice nu înţeleg sã se constituie parte civilã în procesul penal şi prin acest lucru provoacã, în final, un prejudiciu entitãţii juridice reprezentate, ei pot fi traşi la rãspundere civilã, disciplinarã sau penalã, dupã caz.
Totodatã, contestarea existenţei prejudiciului de cãtre persoana vãtãmatã nu este decât o simplã probã la dosarul cauzei. Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate în scopul aflãrii adevãrului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1, art. 2 şi <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi cu majoritate de voturi în privinţa prevederilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 17 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Bubãu, respectiv de Ministerul Public - Direcţia Naţionalã Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.934/320/2007 al Judecãtoriei Târgu Mureş şi, respectiv, de Ministerul Public - Direcţia Naţionalã Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. 5.762/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
Întrucât doamna Ioana Marilena Chiorean se aflã în concediu,
în locul sãu semneazã, în temeiul art. 261 alin. 2 din
Codul de procedurã civilã,
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
