Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a prevederilor articolului unic punctul 8 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008
Cu Adresa nr. XXXV/2.190 din 13 octombrie 2008, secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulatã de 27 de senatori, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, asupra neconstituţionalitãţii prevederilor Legii privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.
Sesizarea este semnatã de un numãr de 27 de senatori, şi anume:
Vadim Tudor I. Corneliu, Ungheanu I. Mihai, Funar V. Gheorghe, Iorga N. Nicolae, Dina I. Carol, Ilaşcu Şt. Ilie, Nasleu I. Ioan, Dumitrescu G. Gheorghe Viorel, Vedinaş I. Verginia, Moisuc Viorica-Georgeta-Pompilia, Loghin M. Irina, Gãucan I. Constantin, Mihãescu N. Eugen, Stan V. Petru, Duca D. Viorel Senior, Câmpeanu D. Radu-Anton, Basgan I. Ion, Tãnãsescu C. Claudiu, Solcanu I. Ion, Toma I. Ion, Mohaci Gh. Mihai, Tomoiagã Al. Liliana-Lucia, Popescu E. Mihail, Petrescu M. Ilie, Ştefan C. Viorel, Silistru C. Doina, Apostol V. Neculai.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 11.056 din 14 octombrie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 2.004A/2008.
Autorii sesizãrii de neconstituţionalitate criticã prevederile Legii privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, pentru urmãtoarele motive:
Regia Autonomã de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" a fost înfiinţatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societãţi comerciale în domeniul cinematografiei, preluând patrimoniul format din cinematografe şi alte bunuri. Art. 6 din statutul regiei prevede cã aceasta este proprietara bunurilor din patrimoniul sãu, iar în exercitarea "dreptului de proprietate, regia posedã, foloseşte şi dispune în mod autonom, în condiţiile legii, de bunurile pe care le are în patrimoniu". Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/1997 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Cinematografiei şi constituirea Fondului Cinematografic Naţional, s-a prevãzut, la art. 5 alin. (2), cã patrimoniul cinematografiei naţionale este format din cinematografele aflate în administrarea oficiului, prin intermediul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film". Din conţinutul dispoziţiilor menţionate rezultã cã "legiuitorul nu a trecut cinematografele în domeniul public sau privat al statului, ci au rãmas în patrimoniul Regiei". În sprijinul acestei afirmaţii, autorii fac referire la Decizia nr. 3.224/2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, în care s-a statuat cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/1997 nu calificã regimul juridic al cinematografelor, în sensul cã nu stabilesc dacã acestea fac parte din domeniul public sau privat, ci ele reglementeazã patrimoniul cinematografiei naţionale, noţiune care nu este identicã cu noţiunea de proprietate. În aceeaşi decizie s-a reţinut cã, potrivit <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 , domeniul public al statului este alcãtuit din bunurile prevãzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, în forma anterioarã revizuirii. Aşadar, cinematografele aflate în patrimoniul cinematografiei naţionale nu fac parte din domeniul public, pentru cã apartenenţa lor nu este prevãzutã nici în Constituţie, nici în anexele la <>Legea nr. 213/1998 .
<>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 a abrogat <>Legea nr. 630/2002 privind cinematografia, iar prin art. 65 alin. (1) din ordonanţã s-a prevãzut cã cinematografele aparţin domeniului privat al statului. Asupra dispoziţiilor acestui articol s-a pronunţat Curtea Constituţionalã, care, prin <>Decizia nr. 227/2007 , a reţinut cã sunt neconstituţionale în mãsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român. În consecinţã, bunurile nu au ieşit niciodatã din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film", cu toate cã, prin diferite acte normative, s-a reglementat trecerea acestora în domeniul public şi apoi în domeniul privat. Or, potrivit <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 , trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societãţilor comerciale, la care statul este acţionar, se poate face numai cu plata şi cu acordul adunãrii generale a acţionarilor societãţii comerciale respective, iar în lipsa acordului, trecerea se poate face numai prin expropriere pentru cauzã de utilitate publicã şi dupã o justã şi prealabilã despãgubire.
Autorii sesizãrii conchid cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât reglementeazã transferul silit de proprietate a sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, împreunã cu terenurile aferente, din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" în domeniul public al unitãţilor administrativteritoriale şi în administrarea autoritãţilor publice locale, prin hotãrâre a Guvernului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/5.600/C.P.T. din 28 octombrie 2008, punctul sãu de vedere, în care se aratã cã sesizarea este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Autorii sesizãrii se referã la textul în vigoare al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 , iar nu la soluţiile legislative propuse prin legea de aprobare a acesteia. Precizeazã însã cã, indiferent de textele legale avute în vedere, nu se poate pune problema unui transfer silit de proprietate, cu încãlcarea dispoziţiilor constituţionale, deoarece aceasta deţine asupra sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic doar un drept de administrare. Nu se poate reţine nici o expropriere a bunurilor proprietate privatã a statului, <>art. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã prevede expres cã pot fi expropriate bunurile imobile aflate în proprietatea privatã a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Grupul Parlamentar al Partidului România Mare din Senat a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. XVI/566 din 30 octombrie 2008, punctul de vedere al Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film", înregistrat la Curtea Constituţionalã sub nr. 11.711 din 31 octombrie 2008, prin care susţine cã legea criticatã reprezintã un act de desfiinţare a reţelei cinematografice.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere comunicat de Guvernul României şi dispoziţiile Legii privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, raportate la prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate.
Autorii sesizãrii se referã la neconstituţionalitatea Legii de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 , în ansamblu, însã, în realitate, criticile vizeazã doar dispoziţiile art. II pct. 1., cuprinse la articolul unic punctul 8 al legii, având urmãtorul cuprins: "Articol unic. - Se aprobã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 7 din 13 februarie 2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, cu urmãtoarele modificãri şi completãri:
«8. La articolul II, punctul 1, articolul II se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: [...]
8. La articolul II, punctul 1, articolul II se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«Art. II. - 1. La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic, prevãzute în anexa nr. 1 a <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 , privind cinematografia, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 328/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aflate în domeniul privat a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreunã cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orãşeneşti, municipale şi a sectoarelor municipiului Bucureşti, dupã caz, şi în administrarea consiliilor locale respective."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 44 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire."
Autorii sesizãrii susţin, în esenţã, cã prevederile criticate contravin acestor dispoziţii constituţionale, deoarece reglementeazã un transfer silit de proprietate din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film".
A. În scopul exercitãrii controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã Regia Autonomã de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" este titulara dreptului de administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul sãu, iar nu titulara dreptului de proprietate.
Astfel, prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societãţi comerciale în domeniul cinematografiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 septembrie 1991, a fost înfiinţatã Regia Autonomã de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" prin reorganizarea întreprinderilor cinematografice, în temeiul <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990. Potrivit art. 5 alin. 1 din aceastã lege, "Regia autonomã este proprietara bunurilor din patrimoniul sãu".
Ulterior, legiuitorul a stabilit cã bunurile din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" se aflã în proprietatea privatã a statului şi în administrarea amintitei regii. Astfel, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/1997 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Cinematografiei şi constituirea Fondului cinematografic naţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 30 octombrie 1997, la art. 5 alin. (2) prevede urmãtoarele: "Patrimoniul cinematografiei naţionale, aflat în administrarea Oficiului Naţional al Cinematografiei, este format din: [...]
c) cinematografele aflate în administrarea Oficiului Naţional al Cinematografiei, prin intermediul Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatãrii Filmelor - Româniafilm Bucureşti."
Aceastã ordonanţã a fost abrogatã prin <>Legea cinematografiei nr. 630/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, potrivit cãreia patrimoniul cinematografiei naţionale se aflã în proprietatea publicã sau privatã a statului şi în administrarea Centrului Naţional al Cinematografiei Naţionale. În ceea ce priveşte sediile şi anexele în care îşi desfãşoarã activitatea Regia Autonomã a Distribuţiei şi Exploatãrii Filmelor - "Româniafilm", dispoziţiile art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege prevãd cã bunurile din patrimoniul regiei se aflã în proprietatea privatã a statului.
La rândul sãu, acest act normativ a fost abrogat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 328/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, care însã menţine aceeaşi soluţie legislativã, prevãzând expres la art. 65 alin. (1) cã sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora se aflã în proprietatea privatã a statului şi în administrarea regiei.
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 a fost din nou modificatã şi completatã <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 , prevãzând la punctul 1 al art. II urmãtoarele:
"Pânã la reorganizarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în societate comercialã, dar nu mai târziu de data de 31 august 2008, sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic, împreunã cu terenurile aferente acestora, prevãzute în anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot fi trecute din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «Româniafilm» în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea autoritãţilor publice locale, prin hotãrâre a Guvernului, cu obligaţia pãstrãrii obiectului de activitate prevãzut în hotãrâre."
B. Examinarea criticii de constituţionalitate
Aşa cum rezultã din cele expuse mai sus, sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic s-au aflat în proprietatea privatã a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «Româniafilm».
Analizând legea criticatã, în ansamblu, Curtea constatã cã dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate reprezintã o mãsurã legislativã pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la culturã, prin care se dispune, pe de o parte, trecerea sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale, iar pe de altã parte, se stabileşte obligaţia consiliilor locale sã asigure investiţii pentru reabilitarea bunurilor transmise.
Curtea reţine cã, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Constituţie, "Statul trebuie sã asigure pãstrarea identitãţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, [...] promovarea valorilor culturale şi artistice ale Românie în lume". În scopul îndeplinirii acestor obligaţii, statul are legitimare constituţionalã ca, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate, sã dispunã în legãturã cu bunurile aparţinãtoare domeniului sãu de proprietate. Astfel, legiuitorul poate ca, în exercitarea funcţiei culturale a statului, sã reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. De altfel, este evident cã bunurile proprietatea privatã a statului nu pot face obiectul unui act de expropriere, deoarece aceasta presupune operaţiunea de transfer în proprietatea statului a dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu o justã şi prealabilã despãgubire. A accepta cã trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul sãu public are natura unui transfer de proprietate este un nonsens juridic, deoarece statul este titular al dreptului de proprietate, iar, potrivit art. 136 alin. (1) din Constituţie, proprietatea statului este publicã sau privatã. Este de reţinut cã statul este titular al dreptului de proprietate publicã sau privatã, însã bunurile aparţinãtoare domeniului public sau celui privat au regimuri juridice distincte, motiv pentru care legiuitorul a reglementat prin lege procedura de trecere dintr-un domeniu în celãlalt. Este cazul <>Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
Aşa fiind, în calitatea sa de proprietar, statul are dreptul ca, prin organele competente, sã afecteze unei utilitãţi publice naţionale sau locale oricare dintre bunurile pe care le deţine în proprietate privatã. Ca urmare a acestei afectaţiuni, bunul respectiv înceteazã sã mai fie obiectul de proprietate privatã a statului şi intrã în sfera dreptului de proprietate publicã, indiferent de titular, sau în sfera dreptului de proprietate privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile privind trecerea unor bunuri din administrarea unor persoane juridice în administrarea altora nu contravin dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate, deoarece dreptul de administrare este un drept real, care are altã naturã juridicã decât dreptul de proprietate. Acest drept, nãscut în temeiul unui act administrativ de dare în administrare, nu conferã titularului decât dreptul de a poseda, de a întrebuinţa bunul, nu pentru uzul sãu, ci pentru realizarea obiectivelor pentru care i-a fost atribuit bunul. Iar dispoziţiile criticate au ca obiectiv transmiterea bunurilor în administrare pentru difuzarea filmelor cinematografice.
Faţã de acestea, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie garanteazã dreptul la proprietate privatã, iar nu dreptul de administrare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia României, precum şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile articolului unic punctul 8 din Legea privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltân, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
