Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.215 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (2) şi <>art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Kovacs Florin în Dosarul nr. 2.261/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la <>Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.261/30/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (2) şi <>art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Kovacs Florin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele criticate încalcã principiul nediscriminãrii, deoarece posibilitatea avutã de preşedintele instanţei potrivit art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã de a dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã nu este reţinutã şi în materie fiscalã. De asemenea, se încalcã şi dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã, deoarece contribuabilul este împiedicat sã obţinã suspendarea executãrii silite în temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Prin stabilirea unui cuantum exagerat al cauţiunii, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, se încalcã dreptul la un proces echitabil, precum şi accesul liber la justiţie.
Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. (2) şi <>art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 172 alin. (2): "Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executãrii silite prin ordonanţã preşedinţialã prevãzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu sunt aplicabile.";
- Art. 215 alin. (2): "Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executãrii actului administrativ fiscal, în temeiul <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare. Instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pânã la 2.000 lei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor şi art. 124 - Înfãptuirea justiţiei. Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a statuat cã executarea silitã este o etapã proceduralã ulterioarã stabilirii obligaţiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanţã fiscalã), act administrativ fiscal împotriva cãruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestaţie în temeiul art. 205 din Codul de procedurã fiscalã. Mai mult, în temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, "instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate [... ]", ceea ce presupune cã executarea silitã nu mai poate avea loc.
De asemenea, cu aceeaşi ocazie Curtea a reţinut cã, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate sã reglementeze prin lege norme de procedurã, cu condiţia ca acestea sã nu fie contrare Legii fundamentale. Împrejurarea cã în materie fiscalã nu se aplicã dispoziţiile referitoare la suspendarea provizorie a executãrii silite prin ordonanţa preşedinţialã, prevãzute la art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, nu are semnificaţia încãlcãrii dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, câtã vreme, anterior executãrii silite, debitorul a putut uza de toate cãile legale pentru a stabili cu claritate atât suma datoratã, cât şi termenul de platã sau a suspendat chiar, la instanţa competentã, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garanţii privind accesul liber la justiţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la stabilirea unui cuantum exagerat al cauţiunii, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, se constatã cã prin <>Decizia nr. 500 din 6 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, Curtea a statuat cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii ca o condiţie a suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrarã prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a fost instituitã de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executãrii actului administrativ fiscal.
Raţiunile care au impus adoptarea, în aceastã materie, a reglementãrii criticate sunt aceleaşi care au condus la reglementarea art. 403 din Codul de procedurã civilã, în ai cãrei termeni cauţiunea - al cãrei cuantum este stabilit de judecãtor - constituie o condiţie pentru a putea solicita şi obţine suspendarea executãrii pânã la soluţionarea contestaţiei, întrucât, potrivit acestei reglementãri, contestaţia nu este suspensivã de executare prin ea însãşi, creditorul are posibilitatea sã îşi valorifice creanţa chiar dacã s-a formulat contestaţie la executare, câtã vreme nu s-a plãtit cauţiunea, iar dacã, drept urmare a plãţii acesteia, s-a dispus suspendarea, în mãsura în care contestaţia este respinsã, are garanţia reparãrii eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. La rândul sãu, debitorul, chiar dacã nu are posibilitatea de a achita cauţiunea şi de a obţine suspendarea executãrii, are dreptul, în situaţia în care contestaţia sa este admisã, la întoarcerea executãrii.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (2) şi <>art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Kovacs Florin în Dosarul nr. 2.261/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
