Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.215 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 159 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 28 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 159 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan-Viorel Rãdulescu în Dosarul nr. 8.556/303/2010 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.310D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.556/303/2010, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 159 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de contestatorul Bogdan-Viorel Rãdulescu într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, fãrã a indica prevederi sau principii constituţionale, susţine cã soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie ar trebui sã aparţinã şi instanţei de judecatã pe raza cãreia se aflã domiciliul contestatorului, iar probele ce urmeazã sã fie administrate în cauzã sã fie propuse de contestator şi nu de organul constatator.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii cu urmãtorul cuprins: "(1) Plângerea însoţitã de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sã o primeascã şi sã înmâneze depunãtorului o dovadã în acest sens.
(2) Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.
(3) Plângerea suspendã executarea. Plângerea persoanelor prevãzute la art. 31 alin. (2) suspendã executarea numai în ceea ce priveşte despãgubirea sau, dupã caz, mãsura confiscãrii."
Anterior sesizãrii sale, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 în raport cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilã.
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 159 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtoarea redactare:
"Necompetenţa este de ordine publicã:
1. când pricina nu este de competenţa instanţelor judecãtoreşti;
2. când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi pãrţile nu o pot înlãtura."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care prin art. I pct. 22 a modificat dispoziţiile art. 159 din Codul de procedurã civilã, care în prezent au urmãtorul cuprins:
"Necompetenţa este de ordine publicã sau privatã. Necompetenţa este de ordine publicã:
1. în cazul încãlcãrii competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecãtoreşti;
2. în cazul încãlcãrii competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. în cazul încãlcãrii competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi pãrţile nu o pot înlãtura.
În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privatã."
Pe de altã parte, dispoziţiile art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 prevãd cã: "Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplicã numai proceselor, cererilor şi sesizãrilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate dupã intrarea în vigoare a prezentei legi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu indicã prevederile sau principiile constituţionale înfrânte de textele de lege menţionate, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, conform cãruia "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". Curtea Constituţionalã nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a complini aceastã cerinţã.
Autorul criticii însã, nemulţumit de soluţia legislativã existentã, solicitã modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementãrii soluţionãrii contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie şi de instanţa de judecatã pe raza cãreia se aflã domiciliul contestatorului, iar probele ce urmeazã sã fie administrate în cauzã sã fie propuse de contestator.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulatã, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 159 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan-Viorel Rãdulescu în Dosarul nr. 8.556/303/2010 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
