Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.214 din 29 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 4, 6 si 7 din Codul de procedura penala si ale art. 254 si 255 din Codul penal
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 254 şi 255 din Codul penal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fredrick Furs" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 1.041/86/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã Curţii cã partea Ioan Baltag a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.041/86/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 254 şi 255 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Fredrick Furs" - S.R.L. din Suceava cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsã plângerea împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecatã pentru sãvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevãzute de art. 254 şi 255 din Codul penal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea individualã, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât judecãtorul verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã doar pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate, persoana vãtãmatã neputând solicita proba cu martori sau alte probe necesare unei juste soluţionãri a cauzei. Face trimitere, în acest sens, la Cauza Grecu contra României, 2006. Mai aratã cã dispoziţiile art. 254 şi art. 255 din Codul penal încalcã şi Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat, deoarece reglementarea actualã nu e proporţionalã şi adecvatã scopului urmãrit, respectiv combaterea corupţiei. Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Aratã cã prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã. Considerã, totodatã, cã prin critica adusã dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, autorul excepţiei tinde, în realitate, la modificarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor reglementate, respectiv a cuantumului pedepselor prevãzute de lege în cazul sãvârşirii lor, ceea ce excedeazã limitelor controlului de constituţionalitate. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 254 şi art. 255 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. Mai aratã cã dispoziţiile art. 23 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi prevederile art. 254 şi 255 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: - Art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã: "Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. [...] La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate."; - Art. 254 din Codul penal: "Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptã promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani."; - Art. 255 din Codul penal: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arãtate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevãzutã în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cãtre cel care a luat mitã. Mituitorul nu se pedepseşte dacã denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sã fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor, chiar dacã oferta nu a fost urmatã de acceptare. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arãtate în alin. 2 şi 3." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 referitoare la libertatea individualã şi ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. În ceea ce priveşte critica adusã dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, autorul excepţiei urmãreşte, în realitate, modificarea cuantumului pedepselor prevãzute în cazul sãvârşirii infracţiunilor de luare şi de dare de mitã. O asemenea solicitare nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 254 şi 255 din Codul penal va fi respinsã ca inadmisibilã. II. Referitor la dispoziţiile art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, prin care Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de procedurã penalã criticate, pentru considerentele acolo arãtate. Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fredrick Furs" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 1.041/86/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã. II. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Oana Cristina Puicã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
