Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.210 din 24 septembrie 2009 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 690 din 14 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ileana Livia Cioteanu în Dosarul nr. 399/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 399/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ileana Livia Cioteanu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie, deoarece contravin art. 91 din Codul penal şi tuturor legilor care consacrã aceastã prezumţie, pedepsele şi amenzile putând fi date doar în urma unei judecãţi în instanţã şi nicidecum în urma unei judecãţi ce emanã de la organul de urmãrire penalã.
Mai aratã autorul cã ordonanţa de scoatere de sub urmãrire penalã şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ contravine dispoziţiilor art. 5 paragrafele 3 şi 4 şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Cazurile şi procedura scoaterii de sub urmãrire penalã, care au urmãtorul conţinut: "Scoaterea de sub urmãrire penalã are loc când se constatã existenţa vreunuia dintre cazurile prevãzute în art. 10 lit. a)-e) şi existã învinuit sau inculpat în cauzã.[...]
În cazul prevãzut la art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunţã prin ordonanţã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 424 din 10 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a constatat cã "dispoziţiile art. 249 alin. 3 din Codul de procedurã penalã dispun cu privire la posibilitatea procurorului de a se pronunţa prin ordonanţã atunci când constatã cã fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni. Or, ţinând seama de rolul constituţional al acestuia de apãrãtor al ordinii de drept şi de reprezentant al intereselor generale ale societãţii, legea, prin art. 18^1 din Codul penal, a atribuit procurorului competenţa de a stabili în concret, în faza de urmãrire penalã, gradul de pericol social al unei infracţiuni, cu consecinţa directã a posibilitãţii de a aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevãzute în art. 91 din Codul penal. Aceasta nu echivaleazã însã cu atingerea dreptului la un proces echitabil, deoarece soluţiile de netrimitere pronunţate de procuror, inclusiv aceea de scoatere de sub urmãrire penalã şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte supuse cenzurii instanţei de judecatã, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, deoarece o soluţie de scoatere de sub urmãrire penalã, fie ea şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, ce presupune stabilirea unei vinovãţii, nu echivaleazã cu înfrângerea principiului constituţional. A admite o astfel de teorie presupune strivirea rolului constituţional al procurorului care în activitatea judiciarã apãrã interesele generale ale societãţii, ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor, sens în care acesta îşi exercitã funcţia publicã de acuzare. De pildã, rechizitoriul reprezintã pe lângã actul de sesizare al instanţei de judecatã sinteza acuzãrii care ţine de scopul procesului penal astfel ca orice persoanã care a sãvârşit o infracţiune sã fie pedepsitã potrivit vinovãţiei sale şi nicio persoanã nevinovatã sã nu fie trasã la rãspundere penalã. Iatã de ce, Curtea constatã cã, de esenţa prezumţiei de nevinovãţie este atât dreptul învinuitului de a nu fi obligat sã-şi probeze nevinovãţia, cât şi dreptul acestuia de a proba lipsa de temeinicie a vinovãţiei stabilite. Prin urmare, chiar dacã prin ordonanţa procurorului dispusã potrivit art. 249 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se stabileşte cã fapta imputatã nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni, aceasta nu echivaleazã cu încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie, învinuitul ori inculpatul având, aşa cum s-a arãtat mai sus, posibilitatea de a contesta în faţa judecãtorului soluţia de netrimitere în judecatã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ileana Livia Cioteanu în Dosarul nr. 399/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
