Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.208 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 si pct. 12, art. 8 alin. (1) si (2), art. 32 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 25 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Manole Construct Proiect" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 6.591/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.192D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.591/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Manole Construct Proiect" - S.R.L. din Constanţa într-o cauzã având ca obiect deschidere procedurã insolvenţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale ale art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12, art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 33 alin. (2) teza a doua sunt neconstituţionale deoarece, pe de o parte, restrâng dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciarã, ceea ce conduce practic la dispariţia totalã a acestuia, iar, pe de altã parte, instituie prezumţii, cu consecinţa rãsturnãrii sarcinii probei, aceasta aparţinând debitorului; astfel se încalcã egalitatea în faţa legii şi se îngrãdeşte accesul liber la justiţie.
În privinţa neconstituţionalitãţii art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 autorul excepţiei aratã cã judecãtorul-sindic dispune prin încheiere deschiderea procedurii insolvenţei, care se notificã tuturor creditorilor, iar creditorii pot face opoziţie, care se soluţioneazã printr-o singurã hotãrâre de judecãtorul-sindic, dupã citarea pãrţilor. Opoziţia introdusã de creditori la deschiderea procedurii poate fi calificatã ca o cale de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii asupra cãreia se pronunţã tot judecãtorul-sindic, or prin aceasta se încalcã art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, nefiind firesc ca aceeaşi instanţã, respectiv judecãtorul-sindic, sã se pronunţe asupra întregului proces de deschidere a procedurii, asupra opoziţiilor formulate, precum şi asupra tuturor cererilor ulterioare.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, în forma indicatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, aveau urmãtorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12:
"În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori;
[...]
6. prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile;
[...]
12. cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;";
- Art. 8 alin. (1) şi (2):
"(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotãrârile pronunţate de judecãtorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotãrârii, dacã legea nu prevede altfel.";
- Art. 32 alin. (1):
"(1) Dacã cererea debitorului corespunde condiţiilor prevãzute la art. 27, judecãtorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacã prin declaraţia fãcutã conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul îşi aratã intenţia de a intra în procedura simplificatã sau nu depune documentele prevãzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) şi h) la termenul prevãzut la art. 28 alin. (2) ori se încadreazã în una dintre categoriile prevãzute la art. 1 alin. (2), judecãtorul va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.";
- Art. 33 alin. (2) teza a doua:
"(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 135 alin. (2) lit. a) privind asigurarea libertãţii comerţului din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea textelor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 în forma avutã de aceste texte anterior modificãrii aduse acestora prin art. I pct. 1, 2 şi, respectiv, pct. 12 din Legea nr. 169/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010.
Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeazã a analiza pe fond textul în forma anterioarã modificãrii, întrucât acesta este incident şi produce efecte juridice în litigiul aflat pe rolul instanţei judecãtoreşti.
II. Curtea constatã cã s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1), precum şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã, soluţia adoptatã de Curte fiind de respingere a criticilor, ca neîntemeiate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a constatat cã, în ceea ce priveşte art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, acesta instituie, într-adevãr, o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa rãsturnãrii probei în sarcina debitorului, este justificatã însã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, precum şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia.
Totodatã, în ceea ce priveşte critica art. 3 pct. 6 şi 12 din Legea nr. 85/2006, prin Decizia nr. 583 din 5 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 18 august 2011, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţa cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile, care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, dupã cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune omogenitate, astfel încât situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Prin Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006. Cu acel prilej, a reţinut cã prevederile referitoare la competenţa tribunalelor prin judecãtorul-sindic, ca primã instanţã, şi a curţilor de apel pentru judecarea recursurilor declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorul-sindic au fost stabilite prin lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar nu prin încãlcarea acestora. Curtea a mai reţinut cã opţiunea legiuitorului pentru stabilirea competenţei curţilor de apel în soluţionarea recursurilor a fost determinatã de faptul cã acestea sunt instanţele imediat superioare în grad tribunalelor în cadrul cãrora funcţioneazã judecãtorul-sindic. De altfel, nicio dispoziţie constituţionalã şi niciun instrument juridic internaţional nu stabilesc câte grade de jurisdicţie şi câte cãi de atac trebuie sã existe pentru înfãptuirea justiţiei în diferite categorii de cauze, astfel încât existenţa numai a unei singure cãi de atac nu aduce nicio atingere dreptului de acces liber la justiţie. În considerarea acestui aspect, Curtea a constatat cã art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilitãţii efective de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de Convenţie (Hotãrârea din 26 octombrie 2000, pronunţatã în Cauza Kudla împotriva Poloniei, paragraful 157) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).
Cu privire la critica de constituţionalitate raportatã la art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, cã principiul ocrotirii în mod egal prin lege a proprietãţii private se aplicã atât în privinţa proprietãţii debitorului, cât şi în privinţa proprietãţii creditorilor, inclusiv a creanţelor acestora din urmã. Astfel, creditorul este îndreptãţit sã acţioneze pe orice cale legalã pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacã în realitate nu este în insolvenţã, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea a statuat prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedurã instituitã prin Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedurã speciale, care derogã de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 639 din 17 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 15 septembrie 2011, cã aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea dreptului debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã.
În legãturã cu aceasta, Curtea a reţinut cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc în mod egal pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei, ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Curtea a mai arãtat cã restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Prin urmare, Curtea a concluzionat cã legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Curtea reţine cã opoziţia la deschiderea procedurii introdusã de creditori nu poate fi calificatã ca fiind o cale de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii generale sau simplificate prevãzute de lege. Posibilitatea introducerii unei opoziţii este doar o parte componentã a întregului mecanism de declanşare a deschiderii procedurii prevãzute de Legea nr. 85/2006. De altfel, art. 11 alin. (1) lit. a) din lege prevede cã una dintre atribuţiile judecãtorului-sindic este "pronunţarea motivatã a hotãrârii de deschidere a procedurii", iar art. 12 din lege statueazã cã "Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs". În acest sens a fost pronunţatã şi Decizia nr. 585 din 19 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006.
Procedura reglementatã de Legea nr. 85/2006 poate fi consideratã deschisã ori refuzatã numai când judecãtorul-sindic hotãrãşte în privinţa opoziţiilor formulate de creditori. Or, Curtea reţine cã numai hotãrârea prin care judecãtorul-sindic se pronunţã asupra opoziţiilor este supusã cãii de atac a recursului.
Controlul judecãtoresc exercitat de judecãtorul-sindic este limitat la activitatea administratorului judiciar sau, dupã caz, a lichidatorului, precum şi la procesele şi cererile de naturã judiciarã aferente procedurii insolvenţei.
Neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele arãtate, Curtea constatã cã hotãrârile judecãtorului-sindic pronunţate în temeiul art. 11 pot forma obiectul recursului ce va fi judecat de curtea de apel, potrivit art. 8 alin. (1) din lege, ceea ce asigurã existenţa unui control judiciar asupra hotãrârilor judecãtorului-sindic.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi pct. 12, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Manole Construct Proiect" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 6.591/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
