Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.207 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 759 din 15 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "OIL E 15" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 8.446/306/2009 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la <>Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.446/306/2009, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "OIL E 15" - S.R.L. din Sibiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã atât timp cât a fost suspendatã soluţionarea contestaţiei pe cale administrativã, ca urmare a sesizãrii organului de urmãrire penalã de cãtre organele fiscale, instituirea mãsurilor prevãzute de art. 129 din Codul de procedurã fiscalã este discriminatorie. Soluţionarea acestei sesizãri se întinde pe o perioadã îndelungatã de timp, ceea ce împiedicã şi soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere, mãsurile asigurãtorii dispuse afectând întregul patrimoniu al societãţii.
Judecãtoria Sibiu aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã textul criticat nu este contrar prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate. Potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egalã mãsurã ocrotite. De asemenea, textul criticat nu aduce atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 129 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmãtorul conţinut: "(1) Mãsurile asigurãtorii prevãzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativã, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun mãsuri asigurãtorii sub forma popririi asigurãtorii şi sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când existã pericolul ca acesta sã se sustragã, sã îşi ascundã ori sã îşi risipeascã patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste mãsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţã, inclusiv în cazul efectuãrii de controale sau al antrenãrii rãspunderii solidare. Mãsurile asigurãtorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecãtoreşti ori de alte organe competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. Odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii.
(4) Mãsurile asigurãtorii se dispun prin decizie emisã de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului cã prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 44 - Dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, rãspunzând unei critici identice, a statuat prin <>Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010, cã mãsurile asigurãtorii prevãzute de Codul de procedurã fiscalã constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã, deşi parcurge procedura administrativã prevãzutã de art. 205 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã, procedura de executare silitã îndreptatã împotriva sa nu se suspendã. În aceste condiţii, mãsurile asigurãtorii, potrivit textului de lege criticat, "rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite" şi, mai mult, "odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii".
Aceastã viziune a legiuitorului a fost determinatã de imperativul eficientizãrii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistreazã la bugetul de stat. În acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã prevede in terminis cã introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivaleazã cu continuarea procedurilor de executare silitã de cãtre organele fiscale împotriva debitorului. În aceste condiţii, pentru a se recupera creanţele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevãzut ca mãsurile asigurãtorii sã rãmânã valabile pe toatã durata executãrii silite, ca o garanţie pentru recuperarea creanţei fiscale datorate. Faptul cã odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii nu este decât o aplicare a imperativului mai sus enunţat.
De asemenea, Curtea a constatat cã nu se poate reţine încãlcarea textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, avându-se în vedere cã, potrivit art. 129 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã, mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanţie la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "OIL E 15" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 8.446/306/2009 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
