Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.201 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 7 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cãtãlin Denis Ciurea în Dosarul nr. 2.225/232/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.070D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.225/232/2008, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de recurentul Cãtãlin Denis Ciurea cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 316 din 17 februarie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Gãieşti, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 23 alin. (11) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "regimul instituit prin aplicarea cumulativã de sancţiuni (puncte amendã, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare şi mãsuri administrative) determinã o restrângere excesivã a unor drepturi. Totodatã, textele de lege criticate înfrâng prezumţia de nevinovãţie, întrucât în timpul etapei administrative contravenientului i s-a aplicat o sancţiune de cãtre un agent de poliţie care nu prezintã garanţii de independenţã şi imparţialitate".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 90 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: [...]
e) depãşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatatã, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.";
- Art. 111 alin. (1) lit. c): "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în urmãtoarele cazuri: [...]
c) la sãvârşirea uneia dintre contravenţiile prevãzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevãzutã la art. 115 alin. (1)."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin Decizia nr. 325 din 10 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 9 mai 2011, a statuat cã "reglementarea prin lege, pe lângã sancţiunea principalã - amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlãturarea stãrii de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege".
De asemenea, Curtea a constatat cã "liberul acces la justiţie al persoanei care a fost sancţionatã contravenţional este asigurat prin posibilitatea de a formula plângere, în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cãruia «împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta», cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apãrãrile pe care le considerã necesare, iar instanţa de judecatã, verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotãrãşte asupra sancţiunilor aplicate [...]. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legea-cadru în materie contravenţionalã, prevede cã «Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii»".
Aşadar, instanţele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, cât priveşte dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, criticate fie distinct, fie împreunã cu alte dispoziţii ale aceluiaşi act normativ, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 1.065 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 11 octombrie 2010, şi Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009.
În fine, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd, în deplin acord cu principiile care fundamenteazã statul de drept, sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevãzut încã din primul articol al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, respectiv "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietãţii publice şi private, cât şi a mediului".
De asemenea, dispoziţiile de lege criticate nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, reglementarea reţinerii permisului de conducere nefiind de naturã sã aducã în vreun fel atingere acestor garanţii procesuale.
Pentru identitate de raţiune, considerentele şi soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cãtãlin Denis Ciurea în Dosarul nr. 2.225/232/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
