Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.201 din 11 noiembrie 2008 privind respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Romana Unita cu Roma (greco-catolica), astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 64/2004 , aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 182/2005
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 873 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ioan Tiucã - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele mãsuri referitoare la Biserica Românã Unitã cu Roma (greco-catolicã), astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004 , excepţie ridicatã de Parohia Ortodoxã Românã Siseşti în Dosarul nr. 486/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde Parohia (greco-catolicã) Siseşti, reprezentatã prin avocat Ion Gheorghe Bârsan, fiind lipsã autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 486/100/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele mãsuri referitoare la Biserica Românã Unitã cu Roma (greco-catolicã), astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004 , excepţie ridicatã de Parohia Ortodoxã Românã Siseşti într-o cauzã având ca obiect o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele mãsuri referitoare la Biserica Românã Unitã cu Roma (greco-catolicã), astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004 , contravine dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Constituţie. Prevederile referitoare la posibilitatea cultelor ca, atunci când nu se înţeleg în stabilirea situaţiei juridice a lãcaşului de cult, sã apeleze la instanţele de judecatã, pe calea dreptului comun, încalcã dreptul la libertatea conştiinţei şi dreptul de autonomie a cultelor religioase.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilã şi-a exprimat opinia cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele mãsuri referitoare la Biserica Românã Unitã cu Roma (greco-catolicã), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 aprilie 1990, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 182/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iunie 2005. Dipoziţiile astfel modificate au urmãtorul cuprins:
"Art. 3 - Situaţia juridicã a lãcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolicã) şi au fost preluate de Biserica Ortodoxã Românã se va stabili de cãtre o comisie mixtã, formatã din reprezentanţi clericali ai celor douã culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunitãţile care deţin aceste bunuri.
Partea interesatã va convoca cealaltã parte, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi punându-i la dispoziţie dovezile pe care se sprijinã aceste pretenţii. Convocarea se va face prin scrisoare recomandatã cu dovadã de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnãturã de primire. Data convocãrii comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituitã din câte trei reprezentanţi ai fiecãrui cult.
Dacã la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întruneşte sau dacã nu se ajunge la niciun rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulţumeşte una dintre pãrţi, partea interesatã are deschisã calea acţiunii în justiţie, potrivit dreptului comun.
Soluţionarea acestor acţiuni este de competenţa tribunalelor.
Acţiunile sunt scutite de taxa de timbru."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse la art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (5) referitoare la libertatea conştiinţei.
În esenţã, autorul excepţiei susţine cã posibilitatea cultelor de a apela la instanţele de judecatã, pe calea dreptului comun, în situaţia în care cultele nu se înţeleg în stabilirea situaţiei juridice a lãcaşului de cult, încalcã dreptul la libertatea conştiinţei şi dreptul de autonomie a cultelor religioase.
În practica sa jurisdicţionalã, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 prin <>Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995. În considerentele acelei decizii s-a reţinut cã "legiuitorul postrevoluţionar [...] a stabilit principiile reconstituirii dreptului de proprietate, şi anume: a) decizia unei comisii mixte, formatã din reprezentanţii clericali ai cultului care a deţinut aceste bunuri pânã în 1948 şi, respectiv, ai cultului care a preluat aceste bunuri dupã 1948; b) opţiunile credincioşilor din comunitãţile pentru uzul cãrora aceste bunuri sunt destinate", fiind vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate, printr-o modalitate diferitã de aceea referitoare la bunurile ce constituiau proprietate de stat, reconstituire ce se face cu respectarea principiului libertãţii cultelor religioase. Cu acel prilej, s-a statuat şi asupra posibilitãţii cultelor religioase de a se adresa instanţelor de judecatã, deşi textul criticat nu conţinea o reglementare expresã. În acest sens s-a arãtat cã <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 reglementa o jurisdicţie sui generis, care este "conformã principiilor constituţionale cu privire la libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase, respectiv la raporturile dintre culte şi stat. Ea nu îngrãdeşte posibilitatea cultelor de a se adresa justiţiei, cum ar fi în ipoteza în care nu se respectã opţiunea majoritãţii credincioşilor."
Aşadar, <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 , în forma atunci examinatã de Curte, nu prevedea în mod expres accesul la justiţie al pãrţilor litigante. Aceastã soluţie legislativã a fost adoptatã de legiuitor mai târziu, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 182/2005 .
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele, acelei decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
În plus, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate constituie o garanţie legalã a dreptului de acces la justiţie a cultelor ce îşi disputã dreptul de proprietate asupra lãcaşelor de cult, fãrã sã aducã atingere libertãţii religioase şi autonomiei cultelor. Altminteri, autonomia cultelor ar avea ca efect suprimarea unor drepturi fundamentale, care sunt garantate prin Constituţie şi prin acte juridice internaţionale la care România a aderat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele mãsuri referitoare la Biserica Românã Unitã cu Roma (greco-catolicã), astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 182/2005 , excepţie ridicatã de Parohia Ortodoxã Românã Siseşti, în Dosarul nr. 486/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
