Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.200 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 796 din 10 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romsilvania" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.044/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.056D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Sentinţa comercialã nr. 960/F din 21 iunie 2010, astfel cum a fost rectificatã prin Încheierea din 21 iunie 2010 de îndreptare a erorii materiale a sentinţei comerciale menţionate, pronunţatã în Dosarul nr. 1.044/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romsilvania" - S.R.L. din Satu Mare într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii creditorilor de deschidere a procedurii de insolvenţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi dreptul la apãrare, deoarece termenul de 10 zile prevãzut de acestea este de cele mai multe ori imposibil de îndeplinit, existând situaţii care impun o analizã economico-financiarã, raportat la activul şi pasivul societãţii, ceea ce necesitã întocmirea unei expertize. Or, în opinia autorului, termenul de 10 zile nu permite debitorului sã îşi angajeze un apãrãtor şi nici sã contacteze un expert care sã întocmeascã la timp raportul de expertizã.
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã trebuie eliminatã sancţiunea prevãzutã de teza a doua a alin. (2) din cuprinsul art. 33 al legii, aceasta fiind neconstituţionalã, deoarece creeazã o temere serioasã debitorului, singurul care are un interes în promovarea unui plan de reorganizare, temere de naturã a-l împiedica sã conteste starea de insolvenţã, având în vedere cã respingerea contestaţiei are drept consecinţã pierderea dreptului de a solicita reorganizarea judiciarã.
Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorul acesteia criticã numai art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, text asupra cãruia urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor legale criticate, supuse unor critici similare şi raportate la unele dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa constituţionalã s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, respingând criticile formulate.
Astfel, cu privire la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 577 din 5 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, şi prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reţinând cã o atare criticã este lipsitã de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Prin Decizia nr. 142 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, Curtea a reţinut, raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizeazã termenul de 10 zile în care debitorul trebuie sã conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, cã acesta este un termen de decãdere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului cã procedura insolvenţei trebuie sã se desfãşoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legalã care atrage atenţia pãrţilor asupra gradului de diligenţã ridicat pe care trebuie sã îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii. În consecinţã, nu se poate reţine încãlcarea art. 24 din Constituţie.
În fine, cu privire la critica tezei a doua a alin. (2) al art. 33 din lege, care priveşte interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã, prin Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, şi prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010, Curtea a reţinut cã debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Astfel, legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale.
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romsilvania" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.044/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
