Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.200 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 25 ianuarie 2008
DECIZIE nr. 1.200 din 13 decembrie 2007
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 25 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicatã de Organizaţia Neguvernamentalã pentru Protecţia Mediului EcoSilvica în Dosarul nr. 43.857/3/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 43.857/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicatã de Organizaţia Neguvernamentalã pentru Protecţia Mediului Eco-Silvica.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin aplicarea dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , ne aflãm în iminenţa producerii unei exterminãri a vegetaţiei forestiere, existând riscul ca în scurt timp zonele împãdurite sã disparã şi sã fie înlocuite cu zone acoperite cu construcţii efectuate în interesul propriu şi exclusiv al proprietarilor.
Textul de lege criticat vine în contradicţie cu normele impuse de Uniunea Europeanã prin acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului şi încalcã în mod direct dispoziţiile art. 20 din Constituţie, referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Sub acest aspect sunt invocate Decizia nr. 1.600/2002/CE - Al şaselea program de acţiune privind mediul, denumit "Mediu 2010 - Viitorul nostru, Opţiunea noastrã", Regulamentul nr. 3.528/86/CEE referitor la Protejarea pãdurilor de poluarea aerului şi de incendii, precum şi Convenţia de la Berna privind conservarea europeanã a faunei şi florei sãlbatice şi a habitatelor naturale şi Convenţia de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologicã, convenţii la care Uniunea Europeanã este parte.
Reducerea suprafeţelor împãdurite are ca efect creşterea gradului de poluare şi implicit afecteazã mediul înconjurãtor, echilibrul ecologic şi sãnãtatea oamenilor. Or, potrivit art. 35 din Constituţie, statul recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un mediu înconjurãtor sãnãtos şi echilibrat ecologic, drept care nu poate fi restrâns sau încãlcat în considerarea interesului propriu al unor persoane.
Mai mult, dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 vin în contradicţie cu obligaţiile asumate de Guvern prin Programul de guvernare 2005-2008 care, în capitolul 18, stabileşte politica privind protecţia mediului înconjurãtor şi traseazã obiectivele urmãrite. Prevederile criticate nu respectã Programul naţional de împãdurire a minimum 1% din fondul forestier naţional pe perioada 2005-2008 pentru extinderea suprafeţei de pãduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundaţii şi ameliorarea climatului, program ce constituie o mãsurã prioritarã în politica Guvernului din acest domeniu.
Pentru toate motivele expuse, autorul excepţiei solicitã admiterea criticii şi constatarea neconstituţionalitãţii <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 .
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece argumentele invocate de autor se referã la aspecte ce ţin de aplicarea în concret a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , aplicare susceptibilã a fi neconformã cu prevederile art. 35 din Constituţie sau cu tratatele la care România este parte.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 se înscriu în cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricãrei persoane la un mediu înconjurãtor sãnãtos şi echilibrat ecologic, în sensul prevederilor constituţionale ale art. 35 alin. (1) şi (2).
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 120/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, care au urmãtorul conţinut: "Reducerea suprafeţei pãdurilor din fondul forestier naţional este interzisã, cu excepţia urmãtoarelor situaţii: [_]
c) în scopul executãrii de lucrãri, instalaţii şi construcţii necesare pentru gospodãrirea fondului forestier sau de interes propriu, la cererea proprietarilor şi cu aprobarea autoritãţii publice centrale care rãspunde de silviculturã;".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacrã supremaţia Constituţiei, în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 35 privitor la dreptul la un mediu sãnãtos.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , constituie atributul exclusiv al statului strategia de punere în valoare economicã, socialã şi ecologicã a pãdurilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestora. Într-o atare împrejurare, pãdurile din România sunt administrate şi gospodãrite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuã, în folosul generaţiilor actuale şi viitoare, a funcţiilor lor ecologice şi social-economice. Drept garanţie a acestui scop declarat, dispoziţiile art. 24 alin. (1) prevãd expres interdicţia reducerii suprafeţei pãdurilor din fondul forestier naţional. De la aceastã regulã însã legiuitorul a stabilit câteva excepţii, printre care şi cea criticatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv posibilitatea reducerii suprafeţei pãdurilor în scopul executãrii de lucrãri, instalaţii şi construcţii necesare pentru gospodãrirea fondului forestier sau justificate de interesul propriu al proprietarilor terenurilor împãdurite. În ambele situaţii, legiuitorul condiţioneazã scoaterea definitivã a acestor terenuri din fondul forestier naţional pentru lucrãrile prevãzute de lege de aprobarea prealabilã a autoritãţii publice centrale care rãspunde de silviculturã. Prin urmare, autoritatea silvicã este cea care trebuie sã vegheze la corecta aplicare a legii, şi anume sã verifice îndeplinirea condiţiilor care justificã defrişarea suprafeţei împãdurite şi sã controleze modul de executare a lucrãrilor, instalaţiilor şi construcţiilor necesare pentru gospodãrirea fondului forestier sau cele realizate în interesul propriu al proprietarului terenului, astfel încât reducerea suprafeţelor forestiere sã se facã numai atunci când este strict necesar şi cu respectarea riguroasã a legislaţiei în domeniu.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate respectã prevederile art. 35 privitor la dreptul la un mediu sãnãtos, statul asigurând pe aceastã cale cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
Pe de altã parte, având în vedere finalitatea dispoziţiilor criticate, aceea de a asigura valorificarea fondului forestier, bun public de interes naţional şi totodatã resursã naturalã regenerabilã de interes internaţional, cu toate cã titularul dreptului de proprietate asupra terenului împãdurit suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, Curtea reţine cã reglementarea legalã este expresia prevederilor constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã, titularul dreptului având posibilitatea sã dispunã de bunul sãu în funcţie de interesul propriu.
Curtea constatã cã nici critica potrivit cãreia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului supremaţiei Constituţiei şi al respectãrii legilor nu este întemeiatã, în mãsura în care, cu privire la acesta, nu se poate reţine în mod temeinic, aşa cum s-a arãtat, cã ar contraveni unor texte sau principii constituţionale.
Pentru argumentele înfãţişate, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la încãlcarea art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu prevederile internaţionale invocate de autorul excepţiei.
În sfârşit, împrejurarea cã în practicã, aşa cum aratã autorul excepţiei, pot apãrea abuzuri cu consecinţe prejudiciabile pentru fondul forestier naţional constituie exclusiv o problemã de fapt, asupra cãreia urmeazã a se pronunţa instanţele judecãtoreşti ordinare, Curtea Constituţionalã nefiind competentã a decide cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicatã de Organizaţia Neguvernamentalã pentru Protecţia Mediului Eco-Silvica în Dosarul nr. 43.857/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
