Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.198 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 3 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Nistor în Dosarul nr. 2.875/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.875/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Nistor într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat încalcã art. 21 şi 24 din Constituţie, întrucât nu permite instanţei de judecatã sã se pronunţe asupra legalitãţii tuturor actelor şi operaţiunilor care au stat la baza emiterii unui act administrativ unilateral prin care autorul excepţiei a fost sancţionat disciplinar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 326 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiazã".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã instanţa constituţionalã s-a pronunţat în repetate rânduri cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate în raport cu critici similare. Spre exemplu, prin <>Decizia nr. 247 din 19 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, şi <>Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea Constituţionalã a statuat cã prevederile criticate nu încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât "revizuirea este o cale extraordinarã de atac, fiind admisibilã numai în cazurile limitativ prevãzute de art. 322 din Codul de procedurã civilã. Raţiunea reglementãrii instituţiei revizuirii se întemeiazã tocmai pe recunoaşterea de cãtre legiuitor a situaţiei cã şi o hotãrâre judecãtoreascã poate fi greşitã, nu neapãrat din motive imputabile instanţei de judecatã, ipotezã în care trebuie sã se dea posibilitatea reformãrii acesteia.
Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotãrârea atacatã este datã tocmai de scopul urmãrit de legiuitor, şi anume de a se corecta hotãrârea respectivã. Astfel, Curtea observã cã aceasta nu declanşeazã un litigiu nou, ci reprezintã o fazã procesualã a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauzã trebuie sã lãmureascã şi aspectele ce au incidenţã asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.
Faptul cã legiuitorul a prevãzut în art. 326 alin. 1 din Codul de procedurã civilã cã cererea de revizuire se judecã potrivit dispoziţiilor prevãzute pentru cererea de chemare în judecatã (art. 112 din Codul de procedurã civilã) nu poate fi înţeles în sensul cã ne aflãm din nou într-o fazã iniţialã proprie cererii de chemare în judecatã, aceastã prevedere precizând doar în mod clar cadrul procesual.
Curtea reţine cã, în timp ce acţiunea iniţialã urmãreşte realizarea unui drept al reclamantului bazat pe motivele de fapt şi de drept, cererea de revizuire urmãreşte reformarea hotãrârii definitive şi irevocabile, tocmai pentru motivele prevãzute de art. 322 din Codul de procedurã civilã.
De altfel, judecarea revizuirii se desfãşoarã numai în cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacã aceasta se întemeiazã pe prevederile art. 322 din Codul de procedurã civilã. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât instanţa de judecatã are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea, norma legalã în cauzã, satisfãcând exigenţele mai sus arãtate, permite pãrţilor sã îşi regleze comportamentul procesual în funcţie de aceasta".
Considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, care sã impunã schimbarea jurisprudenţei.
În fine, considerentele enunţate demonstreazã constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate şi în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Nistor în Dosarul nr. 2.875/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
