Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.194 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73-75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 164 din Codul de procedura civila si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73-75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 164 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 1.941/116/2008 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.941/116/2008, Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73-75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 164 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. Bucureşti într-o cauzã având ca obiect pretenţii bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã soluţia actualã consacratã de legiuitorul român este într-o vãditã contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei prin aceea cã încalcã egalitatea în faţa legii a unitãţii şi a salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncã, încalcã dreptul de apãrare al unitãţii, al cãrui exerciţiu nu poate fi restrâns. În situaţia de faţã, legiuitorul încalcã Legea fundamentalã când impune ca în cazul conflictelor numite "de interese" partenerii de dialog social sã fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite "de muncã" aceşti parteneri sã nu mai aibã niciun rol, fiind imposibil pentru unitate sã îi atragã în cadrul procesual al proceselor declanşate de salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie sã dea naştere în practica rezolvãrii conflictelor de muncã la inegalitãţi ori inechitãţi între unitate şi salariaţi. Faţã de aceastã evidenţã, autorul excepţiei criticã dispoziţiile legale pentru cã impun o diferenţiere abruptã şi arbitrarã de regim juridic între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefeazã incoerenţa legislativã. Inadaptarea la realitatea socialã este dublatã de incoerenţa legislativã a consacrãrii unor soluţii diferite pentru "subipoteza conflictelor de drepturi". De asemenea, faptul cã prevederile art. 164 din Codul de procedurã civilã lasã la aprecierea instanţei posibilitatea conexãrii cauzelor şi nu obligã la luarea unei astfel de mãsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecatã unitarã este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcã, în opinia autorului, principiul efectivitãţii juridice, iar menţinerea lor în legislaţia actualã reprezintã o incoerenţã legislativã în privinţa calitãţii procesuale a sindicatelor referitor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi timp, vatãmã, în esenţã, dreptul la apãrare şi la un proces echitabil.
Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222, art. 282, <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale <>art. 73-75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale art. 164 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, având urmãtorul cuprins:
- <>Art. 222 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"La cererea membrilor lor, sindicatele pot sã îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.";
- <>Art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Pot fi pãrţi în conflictele de muncã:
a) salariaţii, precum şi orice altã persoanã titularã a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncã;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncã temporarã, utilizatorii, precum şi orice altã persoanã care beneficiazã de o muncã desfãşuratã în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceastã vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedurã civilã.";
- <>Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncã se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a pãrţilor se considerã legal îndeplinitã dacã se realizeazã cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecatã.";
- <>Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- <>Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţã, instanţa fiind în drept sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- <>Art. 73 din Legea nr. 168/1999:
"Cererile pot fi formulate de cei ale cãror drepturi au fost încãlcate, dupã cum urmeazã:
a) mãsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncã, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de platã a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţã de mãsura dispusã;
b) constatarea nulitãţii unui contract individual sau colectiv de muncã poate fi cerutã de pãrţi pe întreaga perioadã în care contractul respectiv este în fiinţã;
c) constatarea încetãrii unui contract colectiv de muncã poate fi cerutã pânã la încheierea unui nou contract colectiv de muncã;
d) plata despãgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plãţi nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- <>Art. 74 din Legea nr. 168/1999:
"(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- <>Art. 75 din Legea nr. 168/1999:
"În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pânã la prima zi de înfãţişare, sã depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectivã.";
- <>Art. 77 din Legea nr. 168/1999:
"(1) În cazul în care judecata continuã, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedurã civilã:
"Pãrţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se aflã înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã.
Întrunirea poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi pãrţile nu o pot înlãtura, întrunirea se va face la acea instanţã.";
- <>Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003:
"În exercitarea atribuţiilor prevãzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã. Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socialã a muncii şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de acelaşi autor şi cu o motivare identicã. Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 705 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea a stabilit cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi <>art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este inadmisibilã, întrucât aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintã, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecatã, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, Curtea a reţinut cã eventualele necorelãri de ordin legislativ dintre dispoziţiile <>Legii nr. 168/1999 şi cele ale <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalitãţii unor reglementãri. Examinarea acestora nu intrã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivã a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificãri, completãri sau abrogãri pentru a asigura ordinea juridicã necesarã.
Cu privire la dispoziţiile art. 286-288 din Codul muncii şi ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, Curtea Constituţionalã, prin aceeaşi decizie, a constatat cã dispoziţiile menţionate sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedurã specialã, derogatorie, privind termenele de judecatã şi modalitatea administrãrii probelor în cazul judecãrii cererilor referitoare la conflictele de muncã. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptatã raporturilor de muncã şi exercitãrii dreptului la muncã. Regulile de procedurã prevãzute de aceste dispoziţii se aplicã în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fãrã a fi favorizatã o categorie sau alta.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, cu acelaşi prilej Curtea a stabilit cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedurã a cãror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, <>art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 1.941/116/2008 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi <>art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
