Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.194 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19.752/271/2009 al Judecãtoriei Oradea - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.822D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.752/271/2009, Judecãtoria Oradea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate nu permit sub nicio formã rambursarea sau compensarea soldului negativ de TVA mai mic de 5.000 lei şi îngrãdesc liberul acces la justiţie, precum şi limitele în care justiţiabilii pot solicita instanţelor de judecatã anularea unor acte. Interzicerea solicitãrii şi reportãrii unor sume de bani la care plãtitorul de TVA are drept de rambursare constituie o confiscare abuzivã a unor bunuri proprietate privatã. Mai mult, aceastã mãsurã nu ar putea fi dispusã decât de o instanţã judecãtoreascã, iar nu de un organ de control fiscal care nu are atribuţii jurisdicţionale. De asemenea, accesul liber la justiţie este încãlcat deoarece refuzul de rambursare nu se materializeazã în forma unui act susceptibil de a fi atacat în instanţã. Judecãtoria Oradea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât textele legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, interdicţia rambursãrii soldului sumei negative a taxei pe valoare adãugatã din perioada fiscalã de raportare, în cazul în care suma datoratã este mai micã de 5.000 lei, precum şi interdicţia compensãrii unor astfel de sume reprezintã, în opinia instanţei, o privare de proprietate sub forma unei exproprieri în fapt, aşa cum s-a arãtat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Papamichalopoulos şi alţii contra Greciei şi Sporrong şi Lonroth contra Suediei. Indisponibilizarea unor sume de bani care li se cuvin plãtitorilor de TVA pentru simplul motiv cã sunt mai mici de 5.000 lei, pe un termen nedeterminat, echivaleazã cu o adevãratã confiscare a acestor sume de bani, confiscare care nu este justificatã de un scop legitim. În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de autorul excepţiei, instanţa le apreciazã ca neîntemeiate. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 16.464 din 18 noiembrie 2010 şi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, texte de lege care au urmãtorul conţinut: - Art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã persoana impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare."; - Art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constatã existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxã pe valoare adãugatã fãrã opţiune de rambursare." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 136 alin. (5) - Proprietatea din Constituţie. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Ulterior sesizãrii Curţii, prevederile art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, şi au în prezent urmãtorul conţinut: "(4) Dacã legea nu prevede altfel, compensarea opereazã de drept la data la care creanţele existã deodatã, fiind deopotrivã certe, lichide şi exigibile." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin Decizia nr. 124 din 3 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "referitor la critica potrivit cãreia prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privatã al persoanei impozabile, înregistratã în scopuri de TVA, Curtea reţine cã textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenţei dintre suma reprezentând taxa plãtitã şi cea colectatã pentru operaţiunile taxabile. Mai mult, în mãsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscalã de raportare, sumele plãtite cu titlu de TVA se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Prin urmare, existã posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscalã de raportare sã fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condiţiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusã în discuţie «confiscarea» bunului, aşa cum pretinde autorul excepţiei". În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, persoana interesatã are posibilitatea de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri administrative, în acest caz decizia emisã în soluţionarea contestaţiei putând fi atacatã ulterior în instanţã, fie direct în faţa instanţei judecãtoreşti de contencios administrativ competente. Prevederea expresã a posibilitãţii de a contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu ocazia judecãţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanţiile procedurale prevãzute de lege, inclusiv de a-şi formula apãrãrile pe care le considerã necesare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. Curtea constatã cã norma supusã controlului de constituţionalitate reprezintã o normã de procedurã care excepteazã de la compensarea din creanţele reciproce sumele negative din deconturile de taxã pe valoare adãugatã fãrã opţiune de rambursare. Potrivit dispoziţiilor, art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, "Dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã, din momentul intrãrii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum şi executãrii silite începute sub acea lege." Prin urmare, modificarea operatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/2010, care eliminã excepţia instituitã de norma de procedurã cuprinsã în art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, este de imediatã aplicare, astfel cã dispoziţiile în forma criticatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate înceteazã sã mai producã efecte juridice, nemaifiind aplicabilã litigiului dedus judecãţii. Faţã de aceastã situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, conform cãrora Curtea Constituţionalã poate decide numai asupra actelor normative care au legãturã cu soluţionarea cauzei. Constatând însã cã, la data sesizãrii sale, dispoziţiile legii erau în vigoare şi se aplicau litigiului din faţa instanţei de fond, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19.752/271/2009 al Judecãtoriei Oradea - Secţia civilã. 2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
