Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.194 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si ale art. 2 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 17 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Costin Ţugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund pãrţile Comisia Parlamentarã a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin expert parlamentar cu delegaţie depusã la dosar, şi Emilian Vasile Cutean, lipsind atât autorul excepţiei, cât şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţilor prezente, pentru a-şi exprima susţinerile în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate.
Ambele pãrţi prezente, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece apreciazã cã textele legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 23.486/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Costin Ţugui într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe şi constatarea, în consecinţã, a nelegalitãţii <>Decretelor prezidenţiale nr. 1.168/2004 şi nr. 1.169/2004, suspendarea executãrii acestor acte, precum şi acordarea de daune morale şi materiale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din cererea de recurs în cadrul cãreia a invocat prezenta excepţie, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece conţin termenii "interes legitim" şi "din oficiu", care "nu sunt explicaţi juridic corect în lege în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 52, art. 64 alin. (4), art. 70 alin. (1) şi (2), art. 94 lit. a) şi ale art. 100 alin. (2) din Constituţie".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece «reglementarea "interesului legitim" ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ nu contravine Legii fundamentale, care, chiar în art. 21 alin. (1), prevede cã "orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime"».
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul susţine cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este, potrivit <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei nu se înscrie în niciuna dintre ipotezele prevãzute de aceste texte, el apreciind cã un act administrativ poate fi atacat oricând, în mod preventiv, chiar dacã nu i-a produs vãtãmãri. Mai mult, acesta nici nu formuleazã motive de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile contestate, ci doar invocã în acest sens numeroase texte din Constituţie. Totodatã, este indicatã jurisprudenţa prin care Curtea Constituţionalã a constatat constituţionalitatea prevederilor legale criticate, de exemplu, deciziile nr. 507/2004, nr. 39/2005, nr. 371/2006 şi nr. 63/2007.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , Guvernul apreciazã cã este neîntemeiatã, întrucât aceste texte, care definesc semnificaţia unor termeni şi expresii, nu au implicaţii sub aspect constituţional.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu opereazã discriminãri contrare principiului egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, normele juridice cuprinse fiind aplicabile deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, şi nici nu încalcã prevederile art. 52 din Legea fundamentalã, întrucât reprezintã tocmai o modalitate de valorificare a dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã şi completatã prin Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele legale criticate au, în prezent, urmãtoarea redactare:
- Art. 1 - Subiectele de sesizare a instanţei: "(1) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. "
Art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: (...) b) autoritate publicã-orice organ de stat sau al unitãţilor administrativ-teritoriale care acţioneazã, în regim de putere publicã, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritãţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publicã sau sunt autorizate sã presteze un serviciu public, în regim de putere publicã.
(2) Se asimileazã actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupã caz, faptul de a nu rãspunde solicitantului în termenul legal."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, ale art. 29 alin. (1) cu privire la neîngrãdirea libertãţii gândirii şi a opiniilor, precum şi a libertãţii credinţelor religioase, ale art. 31 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 alin. (1) şi (4) privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 consacrate dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 64 alin. (4) referitoare la organizarea internã a fiecãrei Camere a Parlamentului, ale art. 70 privind mandatul deputaţilor şi al senatorilor, ale art. 94 lit. a) referitor la atribuţia Preşedintelui României de a conferi decoraţii şi titluri de onoare şi ale art. 100 alin. (2) privind actele Preşedintelui.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, în opinia autorului, deoarece cuprind termenul "interes legitim", fãrã ca acesta sã fie "corect explicat juridic" în cuprinsul legii şi în conformitate cu normele fundamentale invocate.
Curtea constatã cã astfel de susţineri nu au natura unor reale critici de neconstituţionalitate, ci reprezintã, eventual, aprecieri vagi, generale ale autorului excepţiei, care nu pot fi, însã, primite de Curtea Constituţionalã. Chiar dacã autorul excepţiei indicã numeroase prevederi constituţionale pretins a fi încãlcate, acesta nu evidenţiazã în ce constã, în concret, pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizãrile trimise Curţii Constituţionale, pe lângã faptul cã trebuie sã fie fãcute în formã scrisã, ele trebuie sã fie şi motivate. Mai mult, autorul excepţiei vizeazã, în susţinerile sale, aspecte ce ţin de o anumitã interpretare a textului dedus controlului şi criticã o pretinsã lipsã de reglementare, o lacunã legislativã, abordatã din perspectiva acestei interpretãri personale. Sub acest aspect, însã, jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantã, statornicind lipsa sa de competenţã de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvãrii unor excepţii de neconstituţionalitate al cãror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementãri legale despre care se pretinde cã ar fi incomplete ori nesatisfãcãtor redactate. În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999.
Faţã de toate aceste împrejurãri, Curtea constatã cã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din legea criticatã, Curtea constatã cã acestea definesc termeni precum "autoritate publicã" sau "act administrativ unilateral" sub aspectul asimilãrii acestuia cu refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere sau cu lipsa rãspunsului autoritãţii publice în termenul legal. Textele de lege atacate nu conţin norme ce ar putea afecta drepturile constituţionale pretins a fi încãlcate, astfel cã, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate este nefondatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Costin Ţugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
