Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.193 din 24 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87, 88 si 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 731 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei şi asistat de apãrãtorul ales, domnul Ionel Oprişan din cadrul Baroului Giurgiu, cu delegaţie la dosar.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã, din punctul sãu de vedere, ar trebui ca mandatul de arestare a unui cetãţean român pentru o faptã comisã pe teritoriul altui stat sã fie emis de autoritãţile române. Autorul excepţiei nu mai are nimic de adãugat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Radu Stan în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 17, art. 19 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 24, deoarece creeazã o situaţie de inegalitate între persoanele puse în situaţia de a fi arestate. În lipsa oricãrui mijloc de control din partea statului asupra valabilitãţii ordinului de încarcerare şi cu privire la garanţiile în ceea ce priveşte echitatea procedurilor în urma cãrora acesta a fost emis, dreptul cetãţenilor români la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi dreptul la libertate şi siguranţa persoanei sunt golite de conţinut, fiind eliminatã totodatã prezumţia de nevinovãţie şi nesocotitã chiar suveranitatea statului român în materie penalã.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie aratã cã prevederile legale rãspund normelor constituţionale şi celor europene adoptate de România.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 referitoare la Condiţii speciale de executare de cãtre autoritãţile române a unui mandat european de arestare, art. 88 referitoare la Motive de refuz al executãrii şi art. 90 referitoare la Procedura de executare a mandatului european de arestare din <>Legea nr. 302/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin <>Legea nr. 224/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, şi prin <>Legea nr. 222/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autoritatea judecãtoreascã românã chematã sã execute un mandat european de arestare poate hotãrî asupra predãrii, dar nu poate sã se pronunţe cu privire la temeinicia mãsurii preventive sau a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotãrârea respectivã, unde persoana solicitatã va beneficia de toate garanţiile procesuale existente.
Aşa fiind, Curtea constatã cã protecţia invocatã de autorul excepţiei nu poate fi convertitã într-o cauzã de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat strãin, judecãtorul român hotãrând asupra arestãrii persoanei solicitate în temeiul legii, numai dupã ce a verificat, în prealabil, dacã au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţã cu privire la temeinicia urmãririi sau condamnãrii dispuse de autoritatea strãinã ori asupra oportunitãţii arestãrii. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocã a hotãrârilor penale. Totodatã, este de semnalat cã nu poate fi pus semnul egalitãţii între privarea de libertate dispusã ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusã ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivã emis de judecãtorul român în condiţiile Codului de procedurã penalã.
De asemenea, mãsura arestãrii provizorii dispusã în vederea predãrii cãtre un stat membru al Uniunii Europene constituie o mãsurã privativã de libertate temporarã, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevãzute de art. 21 şi 24, partea având la îndemânã toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz al executãrii, are dreptul de a fi informatã cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, are dreptul de a fi audiatã şi asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacã nu înţelege ori nu vorbeşte limba românã şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotãrârii referitoare la arestare etc.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
