Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.184 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Constar" - S.A. din Arad în Dosarul nr. 3.597/108/2007 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.597/108/2007, Judecãtoria Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Constar" - S.A. din Arad cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni civile având ca obiect acordarea despãgubirilor datorate pentru pagubele suferite în urma unui accident de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate instituie o prezumţie de vinovãţie în sarcina angajatorului, prin aceea cã angajeazã rãspunderea acestuia chiar şi pentru acele acţiuni sau împrejurãri pe care nu le poate controla şi care sunt cauzate exclusiv de cãtre salariat, din culpa acestuia. În atari condiţii, se creeazã o discriminare evidentã între cele douã pãrţi ale raportului juridic de muncã.
Judecãtoria Arad considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã textele de lege criticate nu creeazã o discriminare între cele douã pãrţi ale contractului de muncã, câtã vreme acestea fac parte din categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, aratã cã nu este absolut necesar ca obligaţia instituitã în sarcina angajatorului sã fie însoţitã în mod obligatoriu de obligaţia identicã a angajatului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor în toate aspectele legate de muncã. [...]
(3) Obligaţiile lucrãtorilor în domeniul securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nu aduc atingere principiului responsabilitãţii angajatorului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege criticat încalcã urmãtoarele texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aspectele învederate de autorul excepţiei au mai fost analizate, deşi într-un alt context. Astfel, analizând prevederile <>art. 13 şi 20 din Legea nr. 319/2006, care reglementeazã obligaţiile ce revin angajatorului în vederea asigurãrii protecţiei securitãţii şi sãnãtãţii în muncã, Curtea, prin <>Decizia nr. 1.042 din 13 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2008, arãta cã "prin adoptarea <>Legii nr. 319/2006, legiuitorul a intenţionat sã punã de acord legislaţia naţionalã în materia securitãţii şi sãnãtãţii în muncã cu legislaţia europeanã din acelaşi domeniu, respectiv cu prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de mãsuri pentru promovarea îmbunãtãţirii securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor la locul de muncã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 183 din 29 iunie 1989. Unul dintre obiectivele acestei legi a fost şi acela de a îndepãrta rãspunderea salariaţilor în cazul nerespectãrii mãsurilor de protecţie a muncii, în contradicţie cu prevederile directivei ce prevãd cã unic rãspunzãtor pentru aplicarea mãsurilor în cadrul întreprinderii sau instituţiei este angajatorul". Prezumţia potrivit cãreia angajatorul şi salariatul s-ar afla pe poziţii de egalitate a fost consideratã de Curte ca fãcând abstracţie de faptul cã cele douã pãrţi ale contractului de muncã "fac parte din douã categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, nu se poate susţine cã obligaţiile ce îi incumbã angajatorului trebuie sã fie însoţite în mod necesar de obligaţia identicã a angajatului.
Dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi au în vedere aplicarea unui tratament identic la situaţii identice, or, având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea reţine cã, în speţã, tratamentul juridic diferenţiat este pe deplin justificat de situaţia specificã a categoriilor de persoane cãrora li se adreseazã norma legalã".
De asemenea, nici criticile raportate la prevederile art. 45 din Constituţie nu au fost considerate ca întemeiate, arãtându-se cã "exercitarea unei activitãţi economice nu poate face abstracţie de obligaţiile pe care legea le instituie în temeiul dispoziţiilor constituţionale. Astfel, înseşi dispoziţiile art. 45 din Constituţie prevãd cã garantarea accesului liber al persoanei la o activitate economicã, a liberei iniţiative şi a exercitãrii acestora are loc doar în mãsura în care acestea se manifestã în condiţiile legii".
Curtea constatã cã cele statuate prin decizia amintitã rãspund criticilor formulate în prezenta cauzã, astfel cã soluţia de respingere a criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã îşi pãstreazã valabilitatea.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 319/2006 nu împiedicã instanţa de judecatã de a soluţiona cauzele referitoare la obligaţiile ce revin angajatorului referitor la asigurarea protecţiei şi sãnãtãţii în muncã potrivit legii, aşa cum cere textul constituţional amintit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Constar" - S.A. din Arad în Dosarul nr. 3.597/108/2007 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
