Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.182 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2010 privind unele masuri pentru intarirea controlului in scopul combaterii transporturilor ilicite de marfuri si de persoane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 819 din 21 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 privind unele mãsuri pentru întãrirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mãrfuri şi de persoane, excepţie ridicatã din oficiu de cãtre Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.858/122/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.780D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând, contrar autorului excepţiei de neconstituţionalitate, cã reglementãrile criticate sunt distincte, fãrã a exista paralelism legislativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.858/122/2010, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 privind unele mãsuri pentru întãrirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mãrfuri şi de persoane. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã din oficiu de cãtre Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã în cadrul unei cauze având ca obiect o obligaţie de a face, privind reclamantul Ionel Botnaru în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã considerã cã prevederile de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, deoarece, pentru a putea stabili dacã procedura judiciarã aflatã la dispoziţia celui interesat este una concretã, efectivã, iar nu doar declarativã, pur formalã şi iluzorie, dacã este echitabilã şi asigurã soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, aceasta urmeazã a fi analizatã având în vedere întregul ansamblu legal şi factual care o genereazã.
Astfel instanţa observã cã mãsura suspendãrii dreptului de utilizare a unui autovehicul se aplicã în baza dispoziţiilor art. 62 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 şi Legea nr. 168/2010, iar, conform alin. (3) a aceluiaşi articol, este asociatã cu sãvârşirea contravenţiei prevãzute la art. 57^2 lit. g) din acelaşi act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind regimul juridic al contravenţiilor, care fac referire la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate formula plângere la judecãtoria în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.
În baza celor arãtate, se poate constata cã mãsura suspendãrii dreptului de utilizare a unui autovehicul reprezintã un act ulterior, o consecinţã, o reacţie consecutivã şi accesorie constatãrii sãvârşirii unei fapte contravenţionale şi însoţeşte de drept sancţiunea principalã şi, eventual, complementarã aplicatã.
Într-un asemenea context, condiţiile de legalitate pe care trebuie sã le îndeplineascã mãsura suspendãrii nu ţin numai de elementele intrinseci actului legal ce o obiectiveazã, ci sunt date, în principal, de legalitatea şi veridicitatea constatãrii faptei contravenţionale ce a impus-o.
Aşa cum s-a arãtat deja, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei formeazã obiectul unei alte judecãţi, în faţa altei instanţe, pe baza unor proceduri sensibil diferite, şi de foarte multe ori situate în altã localitate decât instanţa de contencios administrativ competentã.
Cum ipoteza unei analize paralele a legalitãţii şi veridicitãţii procesului-verbal de contravenţie, realizabilã de cãtre instanţa de contencios administrativ sesizatã, reprezintã o soluţie de neacceptat, având în vedere pericolul pe care l-ar induce referitor la securitatea actelor judiciare, rãmâne ca alternativã fie realizarea unei verificãri de legalitate parţiale numai referitor la elementele intrinseci actului, fie suspendarea controlului pânã la soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ţinând cont de caracterul accesoriu al mãsurii.
În ambele variante, instanţa apreciazã cã dreptul de acces liber la justiţie ar fi atins în substanţa sa, verificãrile pe care instanţa le-ar realiza fiind unele pur formale, dreptul de acces la justiţie încetând sã mai fie unul concret şi efectiv.
Totodatã, este de remarcat cã procedura judiciarã pusã la dispoziţia persoanei interesate nu este una adecvatã, mai ales dacã este raportatã la cea instituitã pentru contestarea actului care a generat-o, şi anume procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Acesta este contestabil în mod direct şi imediat la judecãtorie, pe când mãsura suspendãrii dreptului de utilizare a unui autovehicul trebuie contestatã - potrivit dispoziţiilor de lege criticate - în condiţiile Legii nr. 554/2004, dupã parcurgerea procedurii prealabile administrative obligatorii de solicitare autoritãţii emitente sau ierarhic superioare de revocare a actului, prevãzutã de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De asemenea, procedura nu este echitabilã şi suficient de clarã, deoarece reglementarea accesului la tribunal pentru verificarea consecinţelor generate de una şi aceeaşi situaţie, dar pe cãi separate, paralele pentru fiecare consecinţã în parte, este prea costisitoare şi, deşi dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, limitãrile în discuţie nu sunt necesare - şi cu atât mai puţin proporţionale - condiţionãrilor colective şi individuale actuale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, deoarece acesta nu îngrãdeşte, ci, dimpotrivã, consacrã dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. Textul de lege criticat este în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
În plus, eventualele necorelãri de ordin legislativ dintre dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 şi cele ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalitãţii unor reglementãri. Examinarea acestora nu intrã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale, ci este de competenţa exclusivã a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificãri, completãri sau abrogãri pentru a asigura ordinea juridicã necesarã, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 705/2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 privind unele mãsuri pentru întãrirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mãrfuri şi de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 13 aprilie 2010, dispoziţii modificate prin art. I pct. 18 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 privind unele mãsuri pentru întãrirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mãrfuri şi de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010.
Textul de lege criticat prevede urmãtoarele: "Împotriva mãsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plãcuţelor cu numãrul de înmatriculare se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii."
Instanţa de judecatã considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 102/2006, "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã se completeazã cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare", iar potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la judecãtorie în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia.
Este adevãrat cã, potrivit textului de lege criticat, se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ împotriva mãsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plãcuţelor cu numãrul de înmatriculare, însã autorul excepţiei de neconstituţionalitate pleacã de la o premisã greşitã în aprecierea cã acest text de lege instituie o analizã paralelã a legalitãţii şi veridicitãţii procesului-verbal de contravenţie, realizabilã de cãtre instanţa de contencios administrativ, pe lângã analiza pe care o face judecãtoria, în cadrul soluţionãrii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. Or, Curtea constatã cã textul de lege criticat instituie posibilitatea plângerii la instanţa de contencios administrativ împotriva mãsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plãcuţelor cu numãrul de înmatriculare, pe când textele de la art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie posibilitatea plângerii la judecãtorie împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. Totodatã, ţinând cont de dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005, raportul dintre textul de lege criticat şi normele de referinţã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 constituie raportul dintre o normã specialã şi o normã generalã, iar instanţa de judecatã chematã sã soluţioneze litigiul este cea care trebuie sã determine legea aplicabilã acestuia.
Totodatã, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate - în sensul cã procedura instituitã de textul art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 nu este echitabilã şi suficient de clarã, deoarece reglementarea accesului la tribunal pentru verificarea consecinţelor generate de una şi aceeaşi situaţie, dar pe cãi separate, paralele pentru fiecare consecinţã în parte, este prea costisitoare - nu sunt întemeiate, deoarece, dimpotrivã, textul de lege criticat stabileşte o modalitate de atacare în instanţa de contencios administrativ a mãsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plãcuţelor cu numãrul de înmatriculare, ceea ce dã expresie dreptului la un proces echitabil, consacrat constituţional în art. 21 alin. (3).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2010 privind unele mãsuri pentru întãrirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mãrfuri şi de persoane, excepţie ridicatã din oficiu de cãtre Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã în Dosarul nr. 1.858/122/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
