Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.179 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 20 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 8.347/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, asistat de apãrãtorul ales Viorel Roş, cu împuternicire avocaţialã. De asemenea, pentru partea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã Bucureşti se prezintã, având delegaţie, consilier juridic Oana Scrobota, iar pentru partea Societatea Comercialã "Ana Electric" - S.A. rãspunde avocat Graţiana Zina Iovãnescu, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului ales al autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Astfel, susţine cã mãsura de protecţie a judecãrii parlamentarilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instituitã de art. 72 alin. (2) din Constituţie pentru toate cazurile în care un parlamentar este judecat, fãrã a deosebi dupã cum acesta se aflã în exerciţiul mandatului sau dupã expirarea mandatului. În acest sens, depune şi note scrise.
Consilierul juridic al Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã Bucureşti pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi depune note scrise.
Avocatul Societãţii Comerciale "Ana Electric" - S.A. solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã achieseazã la concluziile formulate de apãrãtorul ales al autorului excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimiteri, în acest sens, la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.347/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Copos cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale, inculpatul având calitatea de senator la data sãvârşirii faptei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la supremaţia Legii fundamentale, egalitatea în drepturi, imunitatea parlamentarã şi înfãptuirea justiţiei, întrucât creeazã o discriminare în legãturã cu competenţa de soluţionare a unei cauze penale între parlamentarii care au sãvârşit o infracţiune în timpul mandatului şi sunt judecaţi în timpul mandatului de parlamentar, caz în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rãmâne competentã sã judece pricina necondiţionat, şi, respectiv, parlamentarii care au sãvârşit o infracţiune în timpul mandatului şi sunt judecaţi dupã încetarea acestuia, caz în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rãmâne competentã sã judece pricina numai dacã fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului sau dacã s-a dat o hotãrâre în primã instanţã, în condiţiile în care art. 72 alin. (2) din Legea fundamentalã dispune, fãrã a deosebi între parlamentarii aflaţi sub mandat şi cei care nu se mai aflã în timpul mandatului, cã ei pot fi urmãriţi şi trimişi în judecatã pentru fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate, iar competenţa de judecatã aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece art. 72 alin. (2) din Legea fundamentalã nu face "nicio distincţie între parlamentarii trimişi în judecatã în timpul exercitãrii mandatului, cei care dobândesc aceastã calitate pe parcursul procedurilor judiciare şi parlamentarii care pierd calitatea pe parcursul procesului penal". Astfel, considerã cã, "în condiţiile în care membrii Parlamentului au acelaşi statut juridic, compus din aceleaşi drepturi şi obligaţii, iar dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Constituţie instituie o protecţie suplimentarã pentru funcţia de parlamentar, indiferent de persoana care o exercitã, este vãdit discriminatorie şi, deci, contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie judecarea unora dintre aceştia de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar a altora de cãtre instanţe inferioare, cu neglijarea protecţiei judiciare la care sunt îndreptãţiţi în mod egal toţi parlamentarii".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. Aratã cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei, fãcând trimitere la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 433/2005 şi nr. 1.224/2008.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având urmãtorul cuprins: "Când competenţa instanţei este determinatã de calitatea inculpatului, instanţa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului;
b) s-a dat o hotãrâre în primã instanţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia Legii fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 72 alin. (2) referitoare la imunitatea parlamentarã şi ale art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 72 alin. (2) din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 433 din 13 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 28 septembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru considerentele acolo arãtate.
Pentru aceleaşi motive, art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi nici celor ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 8.347/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
