Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.178 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 8 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Wu Yuehua în Dosarul nr. 2.022/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, care formeazã obiectul Dosarului nr. 354D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 355D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Cao Weijun în Dosarul nr. 8.641/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Şi în acest dosar se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã ambele dosare se aflã la al doilea termen de judecatã, iar partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 355D/2010 la Dosarul nr. 354D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. Aceştia susţin cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât îi obligã sã se întoarcã în China, ţarã în care ar urma sã fie supuşi unor tratamente inumane ca urmare a încãlcãrii legii chineze a planificãrii familiale, în condiţiile în care au câte 2 copii nãscuţi în România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã se justificã menţinerea jurisprudenţei în domeniu a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.022/4/2008 şi nr. 8.641/4/2008, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au fost ridicate de Wu Yuehua şi Cao Weijun în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale din cauza lipsei de precizie şi claritate cu privire la riscul de a fi supus la "tratamente sau pedepse inumane ori degradante" ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, noţiunile folosite de textele de lege criticate fiind vagi şi imprecise. Acestea permit interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce este contrar jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se aratã cã textul de lege criticat "nu circumscrie destul de clar şi neechivoc situaţiile concrete considerate ca tratamente sau pedepse inumane ori degradante", astfel cã este posibil ca solicitanţilor sã li se refuze acordarea protecţiei subsidiare în România.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sãu de vedere exprimat în Dosarul nr. 354D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţionalã în numeroase rânduri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2: "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; [... ]".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie care interzic tortura şi pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante, raportate la dispoziţiile art. 3 - "Interzicerea torturii" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate oferã cetãţenilor strãini sau apatrizilor care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat posibilitatea de a beneficia de o altã formã de protecţie din partea statului român, denumitã protecţie subsidiarã. Astfel, protecţia subsidiarã poate fi acordatã acestora dacã existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi aveau reşedinţa obişnuitã, vor fi expuşi unui risc serios, şi dacã aceştia nu pot sau, din cauza existenţei acestui risc, nu doresc protecţia acelei ţãri. Dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 expliciteazã noţiunea "risc serios", iar Curtea observã cã, în definirea acesteia, legiuitorul român foloseşte termeni identici cu cei pe care Consiliul Uniunii Europene a înţeles sã îi utilizeze în reglementarea aceleiaşi problematici, mai exact în art. 15 din Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime pentru calificare şi statutul cetãţenilor ţãrilor terţe sau apatrizilor ca refugiaţi sau ca persoane aflate în nevoie de protecţie internaţionalã şi conţinutul protecţiei acordate, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 30 septembrie 2004, P.0012-0023, directivã pe care <>Legea nr. 122/2006 o transpune la nivel naţional, aşa cum rezultã din menţiunea cuprinsã în finalul acesteia. De asemenea, Curtea mai observã cã în preambulul acestui act european se prevede la pct. 5 cã regulile privind statutul refugiaţilor trebuie completate prin mãsuri referitoare la forme de protecţie subsidiarã, iar la pct. 24 din acelaşi preambul se precizeazã cã protecţia subsidiarã trebuie sã fie complementarã şi adiţionalã protecţiei refugiaţilor prevãzute de Convenţia de la Geneva.
În ceea ce priveşte criticile formulate de autorii excepţiei prin raportare la art. 22 alin. (2) din Constituţie şi la art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea reţine cã textele de lege criticate reprezintã, prin însãşi forma suplimentarã de protecţie pe care o instituie în favoarea acelor strãini care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat, o modalitate de concretizare a rigorilor impuse de necesitatea respectãrii de cãtre statul român a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Totodatã, Curtea constatã cã prevederile legale ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate se conformeazã exigenţelor rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la calitatea legii naţionale. Aceasta deoarece dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acestea i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma de protecţie solicitatã, astfel cã nu se poate reţine critica referitoare la pretinsa lipsã de precizie şi claritate a acestora.
În plus, Curtea reţine cã examinarea şi aprecierea în concret a circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii particulare, a riscurilor la care ar putea fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, chestiunile legate de interpretarea şi aplicarea la speţã a textului de lege criticat, precum şi determinarea existenţei unor motive care sã justifice acordarea statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor administrative competente în aceastã materie sau, dupã caz, ale instanţei de judecatã.
În fine, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, argumentele expuse mai sus, în sensul respingerii ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, fiind în acord cu jurisprudenţa sa anterioarã, reprezentatã, de exemplu, de <>Decizia nr. 287 din 18 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, sau <>Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Wu Yuehua şi Cao Weijun în dosarele nr. 2.022/4/2008 şi nr. 8.641/4/2008 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
