Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.173 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 28 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yang Kaiqiang în Dosarul nr. 9.617/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.454D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.455D/2010 şi nr. 4.588D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Chen Jianping şi Habourchid Rodin în dosarele nr. 17.391/4/2009 şi, respectiv, nr. 3.754/4/2010 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.455D/2010 şi nr. 4.588D/2010 la Dosarul nr. 4.454D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 septembrie 2010 şi 22 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 9.617/4/2009, nr. 17.391/4/2009 şi nr. 3.754/4/2010, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yang Kaiqiang, Chen Jianping şi, respectiv, de Habourchid Rodin în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor introduse împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor formulate de autorii excepţiei în vederea recunoaşterii statutului de refugiat sau acordãrii protecţiei subsidiare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile textului criticat sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu menţioneazã explicit motivul protejãrii vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, iar noţiunile de "tratamente sau pedepse inumane sau degradante" sunt prea vagi şi imprecise.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2: "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; [...]"
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane sau degradante, precum şi dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea fundamentalã şi celor ale art. 8 din aceeaşi Convenţie, referitoare la dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi prin prisma unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.178 din 30 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat se constituie într-o formã suplimentarã de protecţie, instituitã în favoarea acelor strãini care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat, fiind o modalitate de concretizare a rigorilor impuse de necesitatea respectãrii de cãtre statul român a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acestea i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie, iar determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt atribute ce revin organelor administrative competente în aceastã materie sau, dupã caz, ale instanţei de judecatã.
Totodatã, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 sunt în deplinã concordanţã şi cu prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã şi a precizat, totodatã, cã revine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate sã stabileascã dacã valoarea protejatã de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale amintite poate fi consideratã, în circumstanţele concrete ale speţei, motiv de acordare a formei de protecţie solicitate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.504 din 18 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 423 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yang Kaiqiang, Chen Jianping şi Habourchid Rodin în dosarele nr. 9.617/4/2009, nr. 17.391/4/2009 şi, respectiv, nr. 3.754/4/2010 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
