Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 6 octombrie 2009
DECIZIE nr. 1.172 din 17 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 6 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Ion Rusu în Dosarul nr. 1.307/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.307/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Ion Rusu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã înfiinţarea popririi de cãtre executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului sau al terţului poprit este contrarã <>art. 21 din Constituţie , ţinând cont de faptul cã, în materie de litigii de muncã, competenţa de judecatã aparţine instanţelor de la sediul sau domiciliul reclamantului. Prin urmare, înfiinţarea popririi ar trebui dispusã de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul creditorului. Se mai aratã cã este nedrept ca executarea titlului executoriu sã se facã la sediul debitorului sau terţului poprit în condiţiile în care acesta a fost emis de instanţa în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.
Mai mult, se apreciazã cã textul legal criticat încalcã şi dispoziţiile <>art. 16 din Constituţie , întrucât sunt favorizaţi executorii judecãtoreşti de la sediul debitorilor în raport cu cei de la sediul creditorilor.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã. Se aratã cã echitatea procesului nu trebuie sã înceteze la momentul pronunţãrii hotãrârii definitive şi irevocabile, ci trebuie sã guverneze şi faza ulterioarã acestui moment. Textul de lege criticat priveazã persoanele care au avut beneficiul legal de a alege o anumitã instanţã de caracterul echitabil al procesului şi conduce, fãrã un scop legitim şi în mod disproporţionat, la prelungirea duratei procesului, la amânarea momentului în care creditorul îşi poate vedea creanţa realizatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , care au urmãtorul cuprins:
"Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale <>art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.
Totodatã, se apreciazã cã sunt încãlcate prevederile <>art. 6 şi <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã, prin <>Decizia nr. 835 din 26 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, şi <>Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea a statuat cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile <>art. 126 alin. (2) şi ale <>art. 129 din Constituţie , potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Curtea a stabilit cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinãtori ai unui titlu executoriu, care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi, fãrã discriminãri şi fãrã privilegii.
Or, este îndeobşte cunoscut cã bunurile asupra cãrora poartã executarea silitã se aflã de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit, caz în care şi executarea silitã este mai lesne de îndeplinit.
Este de asemenea de necontestat cã interesul creditorilor vizeazã o executare rapidã, caz în care este justificatã opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecãtoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.
De asemenea, este nefondatã şi critica autorului excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care <>art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor cuprinse în art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat cã este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silitã, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea în funcţie de specificul fiecãrui caz. În cazul de faţã, legiuitorul are deplinã legitimitate constituţionalã în a reglementa competenţa executorului judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În final, Curtea mai reţine cã o situaţie particularã, cum este aceea a competenţei de judecatã şi executare în materie de conflicte de muncã, nu poate conduce la concluzia cã norma-cadru, cu aplicare generalã, este neconstituţionalã. O eventualã derogare de la aceasta se poate face numai printr-o modificare legislativã, aspect care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Ion Rusu în Dosarul nr. 1.307/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
