Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.172 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 28 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yousaf Kasif în Dosarul nr. 3.894/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.385D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.894/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yousaf Kasif într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotãrârii Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererii de acces la o nouã procedurã de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dreptul la un proces echitabil impune posibilitatea efectivã şi realã de exercitare a dreptului de acces la justiţie şi de participare directã la propriul proces, cu exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apãrare, or, termenul de 30 de zile în care instanţa trebuie sã soluţioneze plângerea împotriva hotãrârii privind accesul la o nouã procedurã de azil este prea scurt, iar soluţionarea plângerii are loc fãrã audierea strãinului şi fãrã citarea pãrţilor.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, precizând cã textele de lege criticate nu statueazã cu privire la reţinerea strãinilor în scopul returnãrii, ci reglementeazã o altã instituţie juridicã, iar soluţionarea cererii fãrã citarea pãrţilor nu constituie o criticã ce poate fi adusã art. 94 din Legea nr. 122/2006, întrucât se referã strict la soluţionarea cererii de acordare a permisiunii, nu la soluţionarea plângerii împotriva hotãrârii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise transmise la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 93 alin. (4): "(4) În cazul depunerii plângerii, strãinul poate cere sã i se acorde permisiunea de a rãmâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rãmâne pe teritoriul statului român se soluţioneazã în regim de urgenţã de cãtre instanţa de judecatã competentã, care se va pronunţa în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, printr-o încheiere irevocabilã.";
- Art. 94 alin. (1): "(1) Instanţa soluţioneazã plângerea, fãrã audierea strãinului, în termen de 30 de zile, şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care:
a) respinge plângerea; sau
b) admite plângerea, acordã accesul la o nouã procedurã de azil şi dispune ca structura competentã a Oficiului Român pentru Imigrãri care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedurã ordinarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apãrare din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportate la art. 2 - Dreptul la viaţã şi art. 3 - Interzicerea torturii din aceeaşi convenţie şi la art. 1 - Garanţii procedurale în cazul expulzãrilor de strãini din Protocolul nr. 7 la convenţia menţionatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate a textelor de lege criticate în cauza de faţã, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, Curtea a constatat cã sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate referitoare la contradicţia cu prevederile constituţionale şi convenţionale ce consacrã dreptul de acces la instanţã şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care solicitantul dreptului de acces la o nouã procedurã de azil beneficiazã, în aceastã etapã judiciarã, de exercitarea neîngrãditã a tuturor garanţiilor specifice unui proces echitabil, printre acestea numãrându-se, de exemplu, dreptul de a fi asistat de un apãrãtor şi de un interpret.
Totodatã, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate vizeazã procedura specialã de soluţionare a cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil, etapã în care nu se mai justificã parcurgerea aceloraşi paşi procedurali ca în procedura iniţialã de soluţionare a cererii de acordare a azilului. Astfel, soluţionarea plângerii împotriva hotãrârii de respingere ca inadmisibilã a cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil este analizatã fãrã a mai fi necesarã audierea strãinului, dat fiind faptul cã hotãrârea atacatã a fost respinsã pe motive de inadmisibilitate, deci instanţa de judecatã va analiza raţiunile ce au întemeiat aceastã soluţie şi care ţin de neîndeplinirea corespunzãtoare a condiţiilor prevãzute de art. 88 din lege. Mai mult, faptul cã instanţa soluţioneazã aceastã plângere în termen de 30 de zile exprimã condiţia celeritãţii în cadrul exercitãrii cãii de atac specifice acestei proceduri.
În plus, Curtea reţine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 122/2006, cã reprezintã dispoziţii edictate în favoarea strãinului, care poate sã îşi continue şederea pe teritoriul statului român pânã la soluţionarea plângerii împotriva respingerii ca inadmisibile a cererii de acordare a accesului la o nouã procedurã de azil, astfel încât, în ipoteza admiterii plângerii, acesta sã aibã posibilitatea sã întreprindã demersurile necesare obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. De asemenea, textul de lege menţionat are ca finalitate şi buna administrare a justiţiei, fãrã sã nesocoteascã, însã, dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Întrucât în cauza de faţã nu au apãrut elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei amintite, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţatã prin decizia citatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yousaf Kasif în Dosarul nr. 3.894/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
