Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.171 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 23 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicatã de Elena Tudose în Dosarul nr. 7.161/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine cã modalitatea de stabilire a mãsurilor reparatorii şi, în concret, a cuantumului cuvenit anumitor categorii de persoane reprezintã opţiuni ale legiuitorului, fãrã ca prin aceasta sã se poate susţine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. În plus, autorul excepţiei pledeazã, în realitate, pentru modificarea dispoziţiilor legale criticate, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.161/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri.
Excepţia a fost ridicatã de Elena Tudose într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare a unor despãgubiri şi a unei acţiuni în anulare a ordonanţei de urgenţã criticate pentru neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã actul normativ criticat "creeazã o inegalitate a cetãţenilor în faţa aceleiaşi legi". Astfel, <>Decretul-lege nr. 118/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care includ şi dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 , reglementeazã regimuri juridice diferenţiate pentru aceeaşi categorie a persoanelor persecutate politic, în sensul cã mãsurile reparatorii constând în acordarea unor indemnizaţii şi indexãri sunt reglementate doar în beneficiul persoanelor persecutate politic de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945 (regimul comunist), nu şi în favoarea persoanelor persecutate de cãtre regimul instaurat în România cu începere de la "6 septembrie 1940 pânã la data de 6 martie 1945 din motive etnice" (regimul hortist). "Având în vedere cã <>Decretul-lege nr. 118/1990 , prin modificarea sa prin <>Legea nr. 189/2000 , se adresa şi persoanelor care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii de naturã etnice, fãcând corp comun, prin distincţia artificialã fãcutã între cele douã categorii de persoane defavorizate se încalcã iremediabil dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã "soluţia legislativã criticatã nu este contrarã dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã", statul având dreptul şi obligaţia sã reglementeze distinct prin legi de reparaţie drepturile persoanelor beneficiare în funcţie de suferinţa ce le-a fost pricinuitã, de persecuţie, "neputându-se pune semnul egalitãţii între persoanele care au avut de suferit persecuţii mai grele şi persoanele care, prin natura persecuţiei, au avut de suferit într-un grad mai mic decât celelalte".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Actul normativ criticat nu creeazã niciun fel de discriminare, deoarece nu intervine asupra sferei beneficiarilor indemnizaţiilor pentru categoriile de persoane deja stabilite prin acte normative anterioare de modificare a <>Decretului-lege nr. 118/1990 , ci doar majoreazã cuantumul acestor indemnizaţii. În plus, Curtea Constituţionalã a reţinut prin <>Decizia nr. 242/2003 cã reglementarea mãsurilor reparatorii este o problemã de opţiune a legiuitorului pozitiv cu privire la condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã persoanele care beneficiazã de drepturile prevãzute. Pe de altã parte, autorul excepţiei criticã, în realitate, lacunele reglementãrii, aspect ce nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale şi conferã excepţiei de neconstituţionalitate caracter de inadmisibilitate.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Instituirea unor cuantumuri diferite ale indemnizaţiilor acordate unor categorii distincte de beneficiari nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, ci reprezintã opţiunea legiuitorului cu privire la condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã persoanele care beneficiazã de respectivele drepturi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 13 mai 2008, aprobatã prin <>Legea nr. 271/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 14 noiembrie 2008.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la principiul egalitãţii cetãţenilor în drepturi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 modificã Decretul-lege nr. 188/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, în sensul recunoaşterii, pentru unele categorii de persoane anume prevãzute la art. I pct. 1 şi 2, dreptului la o indemnizaţie lunarã de 200 lei pentru fiecare an de detenţie, strãmutare în alte localitãţi, deportare în strãinãtate sau prizonierat, indiferent dacã acestea sunt sau nu pensionate.
Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã de acest drept nu beneficiazã şi persoanele care au fost persecutate sau deportate de cãtre regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 pânã la data de 23 august 1944 din motive etnice şi rasiale.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã autorul excepţiei comparã, în realitate, dispoziţii legale ale unor acte normative diferite, dorind ca drepturile recunoscute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri sã fie aceleaşi cu cele ale persoanelor care au fost persecutate sau deportate de cãtre regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 pânã la data de 23 august 1944 din motive etnice şi rasiale, în special sub aspectul indemnizaţiei lunare acordate pentru fiecare an de deportare, de detenţie etc. Drepturile acestei din urmã categorii de persoane sunt însã reglementate de un act normativ diferit, şi anume <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945, adoptatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Or, chiar dacã ambele acte normative prevãd anumite mãsuri reparatorii, acestea se adreseazã unor categorii distincte de persoane, aflate în situaţii diferite. Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa în materie, de pildã <>Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, cã "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege", iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicatã de Elena Tudose în Dosarul nr. 7.161/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
