Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.169 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 21 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocatã de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.993/337/2008, Judecãtoria Zalãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocatã de Nicolae-Octavian Curelea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , utilizând sintagma "în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã fapta", stabilesc cã cel care promoveazã plângere contravenţionalã recunoaşte tacit sãvârşirea faptei, ceea ce este de naturã sã încalce principiile statului de drept şi caracterul echitabil al judecãţii. Ca urmare, petentului i se recunoaşte doar posibilitatea de a cere instanţei anularea procesului-verbal pentru motive de formã a actului de constatare a contravenţiei sau de netemeinicie în drept a sancţiunii contravenţionale, ori de a solicita modificarea întinderii sancţiunii raportat la pericolul social al faptei, sãvârşirea faptei reţinute în sarcina sa fiind însã o prezumţie pe care instanţa ar trebui sã o reţinã prin efectul înseşi al promovãrii cererii petentului. Se mai susţine cã textele de lege criticate încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare, deoarece creeazã un obstacol considerabil pentru cetãţenii care nu locuiesc în raza teritorialã unde s-a produs fapta, determinând cheltuieli financiare şi timp irosit cu deplasarea petentului la instanţa de judecatã. Se creeazã astfel premisele unui tratament discriminatoriu între cetãţeni şi, respectiv, între justiţiabilii persoane private şi stat.
Judecãtoria Zalãu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia instanţei, stabilirea, prin norme legale, a unei anumite competenţe, nu poate fi interpretatã ca un factor de naturã a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil. Totodatã, se aratã cã posibilitatea recunoscutã de lege persoanelor care au fost sancţionate contravenţional de a contesta procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu echivaleazã cu recunoaşterea tacitã a sãvârşirii faptei de cãtre aceştia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi cele ale <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia";
- <>Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 : "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Se invocã şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnã şi stabilirea vinovãţiei sale. Tot astfel, utilizarea de cãtre legiuitor a sintagmei "a fost sãvârşitã fapta", în cadrul unei norme privind competenţa instanţelor de judecatã, nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovãţie sau a vreunei limitãri a accesului la justiţie al persoanei contraveniente. Potrivit <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, "administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal", şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Este evident aşadar cã probatoriul administrat vizeazã deopotrivã legalitatea actului contestat şi temeinicia acestuia, fãrã vreo limitare a apãrãrilor pe care petentul le poate face în cadrul plângerii contravenţionale.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la pretinsa încãlcare a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apãrare, motivate prin aceea cã se creeazã un obstacol considerabil pentru cetãţenii care nu locuiesc în raza teritorialã unde s-a produs fapta, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 1.029 din 9 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7 august 2009, a cãrei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o se menţin, întrucât nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocatã de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
