Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.168 din 17 septembrie 2009 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1-3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 690 din 14 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, excepţie invocatã de Vinetu Czapa în Dosarul nr. 6.567/211/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv <>Decizia nr. 81 din 5 februarie 2008 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.567/211/2006, Tribunalul Cluj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, excepţie invocatã de Vinetu Czapa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional deoarece nu este suficient de predictibil. Astfel, întrucât noţiunea de "inducere în eroare" nu are o definiţie juridicã, se ajunge la imposibilitatea obiectivã de a delimita în vreun fel conţinutul acesteia, atâta timp cât în orice convenţie în care pãrţile contractante doresc sã îndeplineascã anumite obiective cu caracter pecuniar se va uza de manopere apte sã convingã partea cocontractantã de faptul cã opera lor este cea mai bunã. Se încalcã astfel şi drepturile celor ce cu bunã-credinţã îşi exercitã drepturile şi libertãţile economice, comerciale sau contractuale. Se mai aratã cã art. 215 alin. 2 din Codul penal reglementeazã o infracţiune unicã complexã, care absoarbe în ea mijlocul fraudulos, astfel încât acesta nu mai poate fi reţinut ca infracţiune de sine stãtãtoare şi pedepsit în concurs cu infracţiunea calificatã. De aceea, textul de lege criticat conţine o dublã sancţionare pentru aceeaşi infracţiune, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Cât priveşte art. 215 alin. 3 din Codul penal, se aratã cã încalcã şi prevederile care statueazã cã nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o obligaţie contractualã, cuprinse în art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Tribunalul Cluj - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1-3 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 215 alin. 1-3: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privind interzicerea privãrii de libertate pentru datorii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã prevederile art. 215 alin. 1-3 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici asemãnãtoare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 403 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, <>Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, <>Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, sau <>Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, prin care Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 215 din Codul penal, pentru motivele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1-3 din Codul penal, excepţie invocatã de Vinetu Czapa în Dosarul nr. 6.567/211/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
