Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.166 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 21 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Pusas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã în Dosarul nr. 45.219/3/2008.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 nu asimileazã judecãtorul delegat unei instituţii de sine stãtãtoare, ci doar conferã acestuia atribuţii speciale reglementate de lege, atribuţii ce se desfãşoarã sub autoritatea tribunalului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 45.219/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri privind anularea unei încheieri pronunţate de judecãtorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângã Tribunalul Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã aratã cã dispoziţiile <>art. 37 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale sunt neconstituţionale, deoarece "instituţia judecãtorului delegat nu este o instanţã judecãtoreascã" în sensul prevãzut de art. 126 alin. (1) din Constituţie, "în mãsura în care se apreciazã cã aceasta înfãptuieşte, în exercitarea atribuţiilor sale, un act de justiţie". Se susţine, în acest sens, cã judecãtorul delegat nu realizeazã un act de justiţie, atribuţiile sale, de naturã administrativã, putând fi îndeplinite de funcţionari, astfel cum este caracteristic unui stat de drept guvernat de principiul separaţiei puterilor. În majoritatea statelor europene, Registrul Comerţului este ţinut de grefele de pe lângã Tribunale, iar atribuţiile sale sunt apreciate ca administrative şi se realizeazã de funcţionari şi grefieri, controlul de legalitate fiind realizat de instanţe, dacã se formuleazã plângeri sau contestaţii. În plus, munca administrativã de la Registrul comerţului afecteazã timpul rezervat actelor de justiţie efectivã. Dispoziţiile <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 încalcã acelaşi text constituţional şi "în mãsura în care se interpreteazã cã numai judecãtorii unei secţii din cadrul Tribunalului trebuie sã efectueze controlul de legalitate la Registrul Comerţului". Ar trebui sã fie suficientã condiţia ca judecãtorul delegat sã aparţinã tribunalului, fãrã a fi necesarã, în plus, şi aceea a apartenenţei lui la o anumitã secţie a respectivei instanţe, deoarece, dacã se apreciazã cã judecãtorul delegat realizeazã un act de justiţie, atunci acest act se realizeazã de instanţa judecãtoreascã, adicã de Tribunal în întregul sãu, nu de o secţie de judecãtori, care nu poate avea semnificaţia de "instanţã".
Cât priveşte invocarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, instanţa de judecatã face referire la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, care, în calitate de "acte adoptate de instituţiile europene", este obligatorie pentru România prin efectul Actului de Aderare la Uniunea Europeanã. Se afirmã, astfel, cã "existã decizii ale Curţii Europene de Justiţie în care se demonstreazã analogic cu alte organe de naturã administrativã cã judecãtorul român delegat la Registrul Comerţului nu reprezintã o instanţã de judecatã, deoarece are atribuţii administrative (C 61/65, Vssen; C 17/00, de Coster): judecãtorul delegat nu conduce o procedurã contradictorie, nu emite hotãrâri obligatorii şi nu soluţioneazã un litigiu propriu-zis". Mai mult, judecãtorul delegat nu are drepturile pe care le are o instanţã de judecatã, de pildã nu poate adresa Curţii Europene de Justiţie o întrebare preliminarã şi nu poate invoca excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, considerã cã dispoziţiile <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Potrivit <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 , oficiile registrului comerţului se organizeazã în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţioneazã pe lângã fiecare tribunal. Rolul tribunalului constã în controlul legalitãţii operaţiunilor specifice de înregistrare a comercianţilor, efectuate de oficiile registrului comerţului. Judecãtorii cu atribuţii la Oficiul Registrului Comerţului sunt delegaţi de preşedinţii tribunalelor şi îndeplinesc o funcţie publicã, de interes general. Desfãşurându-şi activitatea sub autoritatea tribunalului, judecãtorul delegat nu poate fi considerat instanţã de sine stãtãtoare, ci un judecãtor cu anumite atribuţii speciale în materia Registrului Comerţului, pe care le dobândeşte prin numirea sa de cãtre preşedintele instanţei în aceastã funcţie. Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Constituţie, invocate, nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având urmãtoarea redactare: "(1) Controlul legalitãţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistreazã în registrul comerţului se exercitã de justiţie printr-un judecãtor delegat.
(2) La începutul fiecãrui an judecãtoresc, preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecãtori ai tribunalului."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale art. 11 alin. (2) potrivit cãrora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, în acest sens fiind indicatã jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunitãţii Europene (cauzele C61/65, Vssen şi C 17/00, de Coster) şi ale art. 126 alin.(1) conform cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã observã cã în prezenta cauzã este invocatã, din prisma prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea fundamentalã, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunitãţii Europene, respectiv cauzele C 61/65, G. Vssen-Gobbels v. Management of the Beambtenfonds voor het Mijnbedrijf şi C 17/00 Francois De Coster v. College des bourgmestre et echevins de Watermael-Boitsfort. Curtea constatã cã aceste cauze reprezintã exemple în care Curtea de Justiţie a Comunitãţii Europene a interpretat, în contextul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, noţiunea de "instanţã judecãtoreascã" competentã sã i se adreseze cu un recurs preliminar, stabilind în acest sens câteva cerinţe specifice de delimitare a acestui concept faţã de alte noţiuni utilizate ce definesc diferite organisme în dreptul intern al statelor membre. Aceste criterii (organ stabilit de lege, apartenenţa sa faţã de una dintre puterile de stat, caracter permanent, jurisdicţie obligatorie, procedurã contradictorie, aplicarea dreptului, independenţa) se circumscriu însã sferei dreptului aplicat de Curtea de la Luxemburg, şi anume dreptului comunitar, şi nu dreptului intern. Aşa fiind, la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã nu poate avea în vedere criteriile de determinare a unei instanţe judecãtoreşti pe care le utilizeazã, în activitatea sa, Curtea de Justiţie a Comunitãţii Europene.
În ceea ce priveşte conceptul de "instanţã judecãtoreascã" în dreptul naţional, acesta este definit la nivel constituţional de art. 126 din Legea fundamentalã. Instanţele judecãtoreşti care înfãptuiesc justiţia în numele legii sunt, pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - nominalizatã expres de norma fundamentalã -, "celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", adicã, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecãtoreascã: curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instanţele militare şi judecãtoriile.
În acest context, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale - criticate pentru neconstituţionalitate - conferã judecãtorului delegat competenţa de a exercita controlul legalitãţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistreazã în registrul comerţului. Controlul legalitãţii este exercitat, potrivit alin. (1) al art. 37, de justiţie, prin intermediul unuia sau a mai multor judecãtori ai tribunalului pe care preşedintele respectivei instanţe îi deleagã la oficiul registrului comerţului în scopul îndeplinirii acestei competenţe specializate. Delegarea unui judecãtor de la o instanţã de judecatã, în speţã tribunal, la oficiul registrului comerţului nu neagã atributul acelei instanţe judecãtoreşti de reprezentant al autoritãţii judecãtoreşti învestite prin Constituţie cu înfãptuirea justiţiei.
De altfel, cu privire la aceeaşi problemã, a judecãtorului delegat, Curtea Constituţionalã a pronunţat <>Decizia nr. 366 din 17 martie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009. Cu acel prilej Curtea a conchis, pentru argumentele acolo expuse, cã "activitatea desfãşuratã de judecãtorul delegat potrivit <>art. 6 din Legea nr. 26/1990 nu poate fi consideratã o activitate de jurisdicţie specificã unei instanţe extraordinare şi nu contravine, în consecinţã, prevederilor art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie". Dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 26/1990 cuprind reglementãri cu privire la încheierea judecãtorului delegat, competenţa acestuia în materia înregistrãrii în registrul comerţului, înmatriculãrii şi a oricãror alte înregistrãri în registrul comerţului, recursul, procedura recursului şi instanţa superioarã competentã. Aceleaşi dispoziţii de principiu se regãsesc şi la <>art. 60 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.
Cât priveşte susţinerea instanţei de judecatã care a ridicat din oficiu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, potrivit cãreia judecãtorul delegat nu poate invoca excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, dimpotrivã, acest lucru este admisibil, în acest sens pronunţând <>Decizia nr. 1.054 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã în Dosarul nr. 45.219/3/2008.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
