Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.165 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (1), art. 102 alin. (1) si (2), art. 103 lit. h) si art. 104 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 855 din 5 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (1), art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ye Weiyong în Dosarul nr. 8.288/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.803D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.288/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (1), art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ye Weiyong într-o cauzã având ca obiect menţinerea regimului tolerãrii şederii acestuia pe teritoriul României pentru o nouã perioadã de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pânã la încetarea motivelor care îl împiedicã sã se reîntoarcã în China.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la înţelesul obligaţiei strãinilor de a nu rãmâne în România peste data la care înceteazã dreptul de şedere. Neclaritatea acestora permite Oficiului Român pentru Imigrãri sã emitã o decizie de returnare împotriva strãinului în acelaşi moment în care îi comunicã acestuia decizia de respingere a cererii de prelungire a regimului tolerãrii pe teritoriul României şi înainte de a se pronunţa de cãtre instanţa competentã o hotãrâre irevocabilã în cauza sa. Astfel, accesul liber la justiţie devine formal şi iluzoriu, actul de justiţie fiind golit de conţinutul sãu.
În ceea ce priveşte prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, susţine cã sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţioneazã explicit protecţia vieţii de familie ca motiv de acordare şi prelungire a regimului tolerãrii, noţiunile de "motive obiective" şi de "împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi de neînlãturat" fiind prea vagi şi imprecise. Autorul excepţiei precizeazã cã se aflã în imposibilitate obiectivã de a pleca în China, în condiţiile în care soţia şi fiica sa se aflã în România.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la respectul vieţii de familie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (1), art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi ale art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care la data sesizãrii aveau urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (4): "(4) Strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi sã respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul României, sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade.";
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere.";
- Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României, materializatã prin eliberarea unui document de tolerat.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): "Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea de a pãrãsi temporar România din alte motive obiective.";
- Art. 104 alin. (1): "(1) Tolerarea se acordã pentru o perioadã de pânã la 6 luni, care poate fi prelungitã pentru noi perioade de pânã la 6 luni, pânã la dispariţia cauzelor."
Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a fost adoptatã Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, care a modificat dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, precum şi prevederile art. 103 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, astfel încât dispoziţiile lit. f) a art. 103 se regãsesc, în noua redactare, la lit. h) a aceluiaşi articol. În prezent, textele de lege menţionate au urmãtorul conţinut:
- Art. 102 alin. (1): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României, materializatã prin eliberarea unui document de tolerat.";
- Art. 103 lit. h): "Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii: (...)
h) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea temporarã de a pãrãsi România din alte motive obiective."
Curtea constatã cã, în urma modificãrilor aduse prin Legea nr. 157/2011, soluţia legislativã a fost menţinutã. Având în vedere cã, potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, "În cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii", Curtea reţine cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (1), art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. h) şi ale art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor care garanteazã dreptul la un proces echitabil şi celor care consacrã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie cuprinse în art. 21 alin. (3) şi, respectiv, în art. 26 alin. (1) din Constituţie, precum şi în art. 6 paragraful 1 şi, respectiv, în art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prin mai multe decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 131 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, sau prin Decizia nr. 217 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, din aceeaşi perspectivã învederatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul cauzei de faţã. Cu acele prilejuri Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, reţinând cã argumentele formulate în motivarea pretinsei neconstituţionalitãţi a textelor de lege criticate constituie, în realitate, consecinţe ale modalitãţii de aplicare în practicã a acestora. Or, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale.
II. De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat şi asupra prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare celor cuprinse în motivarea prezentei excepţii. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionatã Decizia nr. 43 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Curtea a reţinut cã este firesc ca legiuitorul sã fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor "motive obiective" care îl împiedicã pe strãin sã pãrãseascã teritoriul României şi sã nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodatã epuizate în cuprinsul unei norme juridice.
Având în vedere cã, aşa cum s-a arãtat mai sus, conţinutul normativ al prevederilor art. 102 alin. (1) şi ale art. 103 lit. h) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu au suferit modificãri de esenţã prin Legea nr. 157/2011 şi întrucât nu au fost prezentate elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ye Weiyong în Dosarul nr. 8.288/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. h) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
