Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.163 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 teza finala a partii introductive din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 25 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Obretin" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 453/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.540D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 453/36/2010, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Obretin" - S.R.L. din Tulcea cu ocazia soluţionãrii unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 322 alin. 1 Codul de procedurã civilã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 129, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, aratã cã dispoziţiile criticate, care dau posibilitatea formulãrii cererii de revizuire în cazul în care hotãrârea judecãtoreascã s-a pronunţat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii, blocheazã accesul la justiţie prin sintagma "atunci când se evocã fondul".
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece revizuirea este o cale extraordinarã de atac, fiind admisibilã numai în cazurile limitativ prevãzute de art. 322 din Codul de procedurã civilã, promovatã pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevãrului, ceea ce este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 322 din Codul de procedurã civilã.
Din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese însã cã aceasta criticã doar teza finalã a pãrţii introductive a art. 322 din Codul de procedurã civilã în ceea ce priveşte sintagma "atunci când evocã fondul". Aşadar, Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 322 teza finalã a pãrţii introductive din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
[...]"
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 privind dreptul oricãrei persoane, în deplinã egalitate, sã fie audiatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 referitor la egalitatea în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Dispoziţiile criticate reglementeazã o cale extraordinarã de atac, care poate fi utilizatã doar în cazurile limitativ prevãzute de art. 322 din Codul de procedurã civilã.
Astfel, acestea sunt norme de procedurã, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecatã şi exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituţionale reiese cã legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Prin Decizia nr. 258 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã în scopul îndreptãrii erorilor de fapt.
Pentru acest motiv, ce ţine de specificul cãii de atac, textul de lege criticat se referã la hotãrâri pronunţate în recurs prin care se evocã fondul, adicã acele hotãrâri prin care fondul cauzei a fost soluţionat chiar de instanţa de recurs.
De asemenea, rãspunzând unor critici similare, prin Decizia nr. 437 din 7 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, Curtea nu a putut reţine critica referitoare la încãlcarea accesului liber la justiţie, deoarece, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
În final, Curtea a mai reţinut cã interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referã impune ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. Distinct de cele arãtate, Curtea reţine cã prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în mãsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotãrâri judecãtoreşti prin care, fãrã a se evoca fondul, s-au produs încãlcãri ale unor drepturi şi libertãţi fundamentale, încãlcãri constatate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Prin urmare, Curtea reţine cã sintagma "atunci când se evocã fondul", criticatã în prezenta cauzã, cunoaşte o limitare în sfera sa de aplicare în privinţa art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 teza finalã a pãrţii introductive din Codul de procedurã civilã în Dosarul nr. 453/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
