Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.163 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 31 din 15 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Edit Lazãr şi Cãlin Clopina în Dosarul nr. 744/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal, autorii excepţiei se prezintã personal şi asistaţi de apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa pãrţii Vladimir Pavel Kasai, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar, celãlalt avocat al autorilor excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, deoarece se aflã în imposibilitate de a se prezenta în faţa Curţii Constituţionale, fiind citat într-o altã cauzã aflatã pe rolul Tribunalului Arad.
Apãrãtorul ales susţine cererea formulatã în cauzã.
Autorii excepţiei sunt de acord cu punctul de vedere al apãrãtorului ales.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând aspectele semnalate în notele scrise.
Autorii excepţiei susţin concluziile avocatului prezent.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece existã doar o aparenţã de încãlcare a drepturilor constituţionale, şi precizeazã cã pãrţile nu îşi pot alege judecãtorul.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 744/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Edit Lazãr şi Cãlin Clopina în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Autorii excepţiei aratã cã dispoziţiile legale criticate pun inculpatul pe o poziţie de inferioritate faţã de procuror, ajungându-se astfel la o încãlcare a dreptului la egalitatea armelor.
De asemenea, este afectat şi dreptul la apãrare, deoarece, spre deosebire de procedura referitoare la strãmutarea judecãrii cauzei, procedura de judecatã a desemnãrii altei instanţe se desfãşoarã fãrã citarea inculpatului, acesta neavând cunoştinţã de declanşarea ei. O astfel de diferenţã nu are nicio justificare rezonabilã, inculpatul fiind privat de posibilitatea de a-şi exprima argumentele cu privire la desemnarea altei instanţe. Caracterul inechitabil al procedurii criticate rezultã şi din faptul cã instanţa judecã în camera de consiliu. Or, potrivit art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, judecata trebuie sã aibã loc în public, cu excepţia ipotezelor în care judecarea în şedinţã secretã se impune pentru a proteja morala, ordinea publicã sau securitatea naţionalã într-o societate democraticã, dacã interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor o impun, ori în mãsura în care instanţa considerã cã publicitatea poate aduce atingere intereselor justiţiei.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate are legãturã cu soluţionarea cauzei dat fiind cã priveşte legala sesizare a instanţei. De asemenea, considerã cã excepţia este întemeiatã numai în mãsura în care textul legal criticat conferã doar procurorului posibilitatea de a solicita în cursul urmãririi penale stabilirea altei instanţe egale în grad pentru soluţionarea cauzei. Aceasta, deoarece Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a instituit, potrivit art. 6 din Convenţie, o serie de garanţii menite sã asigure tratarea egalã a pãrţilor pe toatã durata desfãşurãrii procedurii în faţa unui tribunal, fãrã ca una sã fie avantajatã în raport cu cealaltã. Art. 61^1 din Codul de procedurã penalã "asigurând doar procurorului posibilitatea de a cere în cursul urmãririi penale desemnarea unei alte instanţe în vederea judecãrii cauzei, omiţându-se cã un interes similar l-ar putea avea în aceastã fazã a procesului şi inculpatul sau oricare altã parte din proces, conduce la poziţionarea acestora din urmã într-o situaţie inegalã din punctul de vedere al procedurilor penale la care pot apela pentru apãrarea intereselor legitime şi care, corelativ raţiunii care stã la baza acestei reglementãri, asigurã accesul la o instanţã imparţialã".
Celelalte motive invocate în susţinerea excepţiei sunt, în opinia instanţei de judecatã, nefondate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile criticate nu sunt de naturã sã afecteze dreptul la apãrare sau accesul liber la justiţie, pãrţile având toate drepturile pe care le oferã Codul de procedurã penalã în faza de urmãrire penalã şi, ulterior, în faza de judecatã. De asemenea, exercitarea cãilor de atac nu presupune faptul cã acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, legea putând institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. De altfel, desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea cauzei nu este o procedurã de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedurã specialã de stabilire a competenţei teritoriale menitã tocmai sã asigure condiţiile unui proces echitabil.
Având în vedere cã urmãrirea penalã nu este publicã şi luând în considerare faptul cã procurorul, în activitatea de efectuare ori de supraveghere a urmãririi penale, poate sã dispunã de dovezi care justificã o posibilã strãmutare, atunci acesta, pentru a nu întârzia în mod nejustificat judecarea fondului cauzei, poate cere desemnarea unei alte instanţe încã din cursul urmãririi penale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece inculpatul sau alte pãrţi pot solicita strãmutarea pricinii abia în cursul judecãţii, când instanţa a fost deja sesizatã. Totodatã, procurorul are posibilitatea sã cearã strãmutarea pricinii în aceleaşi condiţii ca şi pãrţile din dosar, astfel cã art. 61^1 din Codul de procedurã penalã asigurã procurorului un mijloc procedural în plus faţã de pãrţile cauzei.
Sub acest aspect, în opinia Avocatului Poporului, prevederile legale indicate contravin dreptului pãrţilor la un proces echitabil, care presupune echilibru şi egalitatea armelor pentru toate actele de procedurã. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea armelor presupune ca orice parte din proces sã beneficieze de o posibilitate rezonabilã de a-şi expune cauza în faţa instanţei, în condiţii în care sã nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversã. Mai mult, cererea procurorului se soluţioneazã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în camera de consiliu, prin încheiere care nu este supusã niciunei cãi de atac. Pe cale de consecinţã, pãrţile interesate nu sunt înştiinţate despre introducerea cererii de desemnare a altei instanţe, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, neavând posibilitatea de a formula apãrãrile pe care le considerã necesare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61^1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei, care au urmãtorul conţinut: "Procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã desemneze o instanţã egalã în grad cu cea cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã, care sã fie sesizatã în cazul în care se va emite rechizitoriul.
Dispoziţiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplicã în mod corespunzãtor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivatã, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã, care sã fie sesizatã în cazul în care se va emite rechizitoriul.
Încheierea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã cererea nu este supusã niciunei cãi de atac."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã din analiza dosarului rezultã cã, prin Încheierea nr. 5.688 din 2 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 13.394/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizatã în temeiul art. 61^1 din Codul de procedurã penalã de cãtre procurorii din cadrul D.N.A. Serviciul Teritorial Timişoara, a desemnat Tribunalul Bistriţa-Nãsãud ca instanţã competentã sã judece cauza în situaţia în care s-ar emite rechizitoriul. Menţionez cã în mod obişnuit competenţa teritorialã de a judeca cauza ar fi revenit, potrivit legislaţiei în vigoare la acea datã, Tribunalului Timiş. Ulterior sesizãrii instanţei prin rechizitoriu (la data de 19 octombrie 2006), Tribunalul Bistriţa-Nãsãud, ca instanţã desemnatã sã judece cauza, a dispus prin sentinţa penalã nr. 85/F/2007 din 16 aprilie 2007 declinarea de competenţã în favoarea Curţii de Apel Cluj, deoarece, între timp, au survenit modificãri legislative (<>Legea nr. 79/2007 ) potrivit cãrora infracţiunile comise de avocaţi (în speţã 2 inculpaţi aveau calitatea de avocaţi) sunt judecate în fond de curţile de apel.
Aşa fiind, se constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în dosarul care a ajuns, aşa cum s-a arãtat mai sus, pe rolul Curţii de Apel Cluj. Deoarece în cauzã se ridicã probleme ce ţin de competenţa instanţei de judecatã, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate are legãturã cu soluţionarea litigiului şi este admisibilã sub acest aspect.
2. Cât priveşte fondul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Instituţia desemnãrii altei instanţe, ca şi cea a declinãrii de competenţã, nu are caracterul unei judecãţi - pentru cã în cadrul acestei proceduri nu se soluţioneazã fondul cauzei -, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionãri a sistemului judiciar.
Ţinând seama de natura instituţiei, ca şi de imperativul celeritãţii procesului penal, nu se poate reţine, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei, cã textul de lege este de naturã sã încalce sau sã restrângã dreptul la apãrare şi la un proces echitabil. Atât inculpatul, cât şi celelalte pãrţi îşi pot exercita drepturile procesuale în faţa instanţei competente astfel desemnate, precum şi dreptul de a ataca prin mijloacele prevãzute de lege hotãrârea prin care se va soluţiona cauza, prin aceasta înţelegându-se chiar posibilitatea de a formula, în temeiul art. 55 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, o cerere de strãmutare.
Faptul cã numai procurorul are calitatea de subiect de sesizare a instanţei supreme competente sã hotãrascã asupra desemnãrii altei instanţe în cazul emiterii actului de inculpare îşi gãseşte justificarea în rolul constituţional al acestuia, aşa cum este prevãzut de art. 131 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor", sens în care organul de urmãrire penalã este obligat sã aibã un rol activ pentru aflarea adevãrului şi lãmurirea cauzei sub toate aspectele în vederea unei juste soluţionãri a cauzei, prin aceasta înţelegându-se şi înlãturarea temeiurilor care pot constitui motiv de strãmutare.
De asemenea, faptul cã verificãrile prevãzute de textul de lege criticat se realizeazã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 127 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege", şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate.
De altfel, şi Curtea de la Strasbourg a decis în acelaşi sens, statuând cã art. 6 din Convenţie nu se aplicã în materie, deoarece procedura de desemnare a unei alte instanţe vizeazã doar aspecte de competenţã şi nu are ca obiect judecarea cererilor cu privire la drepturile şi obligaţiile cu caracter civil sau legate de o acuzaţie penalã. A se vedea Cauza Puelinckx contra Belgiei din 18.09.2001, în care reclamantul invoca încãlcarea art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţie, întrucât în faza de urmãrire penalã apelul sãu împotriva Consiliului din Liege prin care se desemna o altã instanţã competentã a fost declarat inadmisibil. De asemenea, reclamatul a invocat încãlcarea dreptului la apãrare, precum şi a principiului egalitãţii armelor şi a principiului contradictorialitãţii. Cererea pentru desemnarea unei alte instanţe, pe baza unor date nou-apãrute în dosar, fusese fãcutã de procurorul general de pe lângã Curtea de Casaţie, reclamantul fiind urmãrit penal într-un proces de corupţie.
În ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece accesul la justiţie înseamnã accesul la instanţele de judecatã - în componenţa cãrora, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, intrã numai judecãtori independenţi - înzestrate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, cu competenţa şi cu procedurile stabilite prin lege, iar pe de altã parte, este impropriu sã se afirme lipsa de acces la justiţie chiar în cadrul desfãşurãrii unui proces judiciar. De altfel, legiuitorul a stabilit procedura desemnãrii altei instanţe în faza de urmãrire penalã, tocmai în virtutea dreptului la un proces echitabil, care presupune, între altele, dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Edit Lazãr şi Cãlin Clopina în Dosarul nr. 744/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
