Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.161 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 20 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", excepţie ridicatã de Riţa Gãrgãriţa în Dosarul nr. 6.397/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autoarea excepţiei şi partea Magdalena Viorica Tara, prin mandatar Gheorghe Constantin Tara, cu procura specialã depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii faptul cã partea Magdalena Viorica Tara a depus, prin mandatar Gheorghe Constantin Tara, concluzii scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul, autoarea excepţiei aratã mai întâi cã nu are apãrãtor, iar pentru o mai bunã elucidare a cauzei apreciazã cã la dosarul Curţii Constituţionale ar trebui anexate toate dosarele de fond, şi nu doar ultimul în care a invocat excepţia, motiv pentru care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã pentru întreprinderea acestui demers.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu solicitarea de amânare, apreciind cã partea a avut suficient timp sã-şi pregãteascã apãrarea de la momentul invocãrii excepţiei în data de 12 februarie 2009 şi pânã la acest termen de judecatã, iar solicitarea şi instrumentarea celorlalte dosare de fond nu sunt necesare Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei şi acordã cuvântul autoarei excepţiei pentru susţinerea acesteia.
Precizând cã obiectul excepţiei se rezumã la dispoziţiile alin. (2) ale <>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , autoarea acesteia aratã cã textul criticat este neconstituţional, deoarece, prin lipsa claritãţii, preciziei şi previzibilitãţii normelor juridice conţinute, oferã judecãtorului o multitudine de posibilitãţi de interpretare, împiedicând astfel realizarea justiţiei unice. În continuare, face referiri cu privire la aspectele de fapt specifice cauzei, arãtând cã recursul în cadrul cãruia a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost formulat ca urmare a respingerii ca tardive, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, a unei acţiuni privind anularea unui act administrativ.
Având cuvântul, mandatarul pãrţii Magdalena Viorica Tara face referire la notele scrise depuse în prealabil la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei, arãtând cã, în realitate, autoarea acesteia solicitã eliminarea termenului de decãdere prevãzut la <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. În plus, aratã cã stabilirea unor termene procesuale în interiorul cãrora partea interesatã trebuie sã-şi exercite dreptul la acţiune reprezintã tocmai o modalitate de aplicare a textelor constituţionale şi convenţionale pretins încãlcate, asigurând stabilitatea raporturilor juridice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.397/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".
Excepţia a fost ridicatã de Riţa Gãrgãriţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsã o acţiune privind anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã textul de lege menţionat contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 6 din Convenţie, texte referitoare la principiul egalitãţii, accesul liber la justiţie, dreptul de proprietate şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivãrii autorului, dispoziţiile "<>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin <>art. I pct. 16 şi 17 din Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Potrivit cuprinsului aceleiaşi încheieri, autoarea excepţiei a depus note scrise asupra excepţiei invocate, însã dupã momentul reţinerii cauzei de instanţã în vederea pronunţãrii. Ca urmare, solicitãrile sale cu privire la "completãri şi motivarea cererii de neconstituţionalitate privind <>art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 şi ale <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 " nu au fost puse în discuţia pãrţilor şi nici nu au fost cuprinse în dispozitivul încheierii de şedinţã, actul de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei. Totodatã, din motivarea depusã la dosar, rezultã cã excepţia vizeazã doar alin. (2) al <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 , astfel cã asupra acestor dispoziţii urmeazã sã se pronunţe Curtea. Textul legal criticat are urmãtoarea redactare: "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz."
Potrivit motivãrii scrise avute în vedere de instanţa de judecatã la momentul invocãrii excepţiei, prevederile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 16 Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, referitoare la protecţia proprietãţii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã susţinerile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, excepţia urmând sã fie respinsã.
Dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacrã excepţia de la aplicarea termenului de prescripţie stabilit la alin. (1) al aceluiaşi articol, în sensul cã, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual poate fi introdusã şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz. Aceste prevederi se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia reglementatã de ipoteza normei criticate, instanţa fiind cea care, în funcţie de temeinicia motivelor invocate, încuviinţeazã sau nu cererea introdusã şi peste termenul de 6 luni. Aceasta nu echivaleazã însã cu lipsa de precizie, claritate sau previzibilitate a textului legal criticat, legea instituind excepţii asupra cãrora instanţa de judecatã este chematã sã hotãrascã. În plus, o reglementare nu poate sã cuprindã toate situaţiile posibile în fapt fãrã a avea un caracter excesiv sau rigid, astfel cã judecãtorul este cel care, în funcţie de circumstanţele fiecãrei cauze, decide asupra incidenţei normei juridice.
Totodatã, Curtea constatã cã susţinerile autoarei excepţiei tind spre o completare sau modificare a prevederilor legale criticate, în sensul eliminãrii termenului de decãdere prevãzut la alin. (2) al art. 11, acesta opunându-se, în opinia sa, principiului egalitãţii şi accesului liber la instanţã. În <>Decizia nr. 498 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008, Curtea, analizând critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare, a arãtat cã "instituţia decãderii este specificã dreptului procesual şi are natura unei sancţiuni determinate de neexercitarea dreptului subiectiv înãuntrul unui anumit interval de timp stabilit de lege. Necesitatea stabilirii unor termene imperative este de necontestat, aceasta constând în nevoia de a disciplina activitatea procesualã şi de a conferi stabilitate şi securitate raporturilor juridice din societate. Pe de altã parte, decãderea nu este o sancţiune imuabilã, ea putând fi îndepãrtatã, prin cererea de repunere în termen, formulatã în condiţiile legii." Nu în ultimul rând, completarea sau modificarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate nu sunt atribuţii ce aparţin Curţii Constituţionale, ci, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Riţa Gãrgãriţa în Dosarul nr. 6.397/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
