Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 1.161 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 1.161 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 25 noiembrie 2011

Comenteaza legea

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rifa Exim" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 20.249/271/2009 al Judecãtoriei Oradea - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.954D/2010.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 20.249/271/2009, Judecãtoria Oradea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rifa Exim" - S.R.L. din Oradea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã modificãrile aduse Codului fiscal pe calea ordonanţei de urgenţã sunt neconstituţionale, fiind încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16, raportate la prevederile Codului fiscal, care prevãd cã "se modificã şi se completeazã numai prin lege, promovatã de regulã cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia" şi cã orice modificare sau completare a acestuia intrã în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã legea. Astfel, deşi prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 intrã în vigoare la data de 1 mai 2009, art. 32 al acestui act normativ stabileşte grile de impozitare în funcţie de situaţia financiarã a contribuabilului existentã la data de 31 decembrie 2008, ceea ce înseamnã cã acesta are efect retroactiv. De asemenea, considerã cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 139 din Constituţie, care stipuleazã cã "impozitele, taxele [...] se stabilesc numai prin lege".
    Judecãtoria Oradea - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobatã prin Legea nr. 227/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 12 iunie 2009.
    Însã, din opinia instanţei de judecatã şi din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã aceasta criticã, de fapt, prevederile alin. (2) şi (3) ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009.
    Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta.
    Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: "(2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevãzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 şi 38, în cazul cãrora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzãtoare, prevãzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.
    (3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzãtoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmãtoarele:


 ┌──────────────────────────────┬──────────────────────────┐
 │  Venituri totale anuale      │    Impozit minim anual   │
 │          (lei)               │           (lei)          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │      0 - 52.000              │           2.200          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │   52.001 - 215.000           │           4.300          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │  215.001 - 430.000           │           6.500          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │  430.001 - 4.300.000         │           8.600          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │  4.300.001 - 21.500.000      │          11.000          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │  21.500.001 - 129.000.000    │          22.000          │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
 │    Peste 129.000.001         │          43.000"         │
 └──────────────────────────────┴──────────────────────────┘

    În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 139 referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
    1. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost abrogate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010. Potrivit art. II din ordonanţã, aceasta intrã în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010.
    Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
    Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal produc în continuare efecte juridice, acestea constituind temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul excepţiei pe perioada în care au fost în vigoare. În acest caz, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, chiar dacã ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţãrii prezentei decizii.
    2. Curtea observã cã asupra dispoziţiilor criticate, raportate la prevederi constituţionale similare, s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, şi Decizia nr. 883 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010.
    De asemenea, Curtea a reţinut cã regula generalã în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsã în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", iar, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentalã a acestora. Din aceste reglementãri constituţionale rezultã cã stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptãri sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective.
    Întrucât, astfel cum s-a arãtat, stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, precum şi a condiţiilor de impozitare intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, adoptând reglementarea criticatã, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acţionat în limitele acestei competenţe, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sã asigure un tratament echitabil şi corect.
    În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se realizeazã o neconcordanţã între prevederile Codului fiscal şi cele ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, fapt ce determinã neconstituţionalitatea textului criticat, fiind încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    De asemenea, prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea a statuat cã prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie consfinţesc caracterul de "stat de drept, democratic şi social în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme" şi, pentru ca aceastã prevedere sã nu rãmânã doar la stadiu declarativ, în art. 1 alin. (5) din Constituţie se instituie obligaţia tuturor, inclusiv a autoritãţilor publice, de a respecta Constituţia, supremaţia acesteia şi legile. În aceste condiţii, Curtea a reţinut cã art. 4 alin. (1) din codul fiscal reprezintã un text de principiu ce consfinţeşte regula modificãrii şi completãrii sale cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare şi, prin urmare, pot apãrea excepţii de la aceastã regulã, fiind permise nu numai de Codul fiscal, ci şi de art. 115 alin. (4) din Constituţie. În momentul adoptãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat şi într-o situaţie extraordinarã, care impunea mãsuri urgente menite tocmai sã consolideze situaţia economicã a ţãrii şi sã menţinã în efectivitate bugetul public naţional. Astfel, nu se poate susţine cã, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul ar fi luat mãsuri ce s-ar situa deasupra legii şi, prin urmare, nici Parlamentul, aprobând ordonanţa de urgenţã, nu a încãlcat prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.
    Totodatã, Curtea constatã cã şi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate stabilesc obligaţii fiscale determinate în baza unei situaţii anterioare intrãrii sale în vigoare, care sunt de naturã a încãlca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, este neîntemeiatã, deoarece legea stabileşte valoarea impozitului datorat pentru viitor în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, ceea ce nu echivaleazã cu retroactivitatea legii.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                 În numele legii
                                     DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rifa Exim" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 20.249/271/2009 al Judecãtoriei Oradea - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.

         PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                  AUGUSTIN ZEGREAN

                 Magistrat-asistent,
                  Ioniţa Cochinţu

                                  ----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Curtea Constitutionala, DECIZIE nr. 1.161 din 15 septembrie 2011

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"