Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.156 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 778 din 3 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Olimpia Groza, Geanina Groza şi Laurenţiu Groza în Dosarul nr. 955/233/2005 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 235D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 378/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 955/233/2005, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Olimpia Groza, Geanina Groza şi Laurenţiu Groza într-o cauzã având ca obiect un partaj judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţã, cã nicio lege nu poate obliga pârâtul sã procure probe în favoarea pãrţii adverse din proces. În aceste condiţii, neînfãţişarea pârâtului la instanţã, în vederea obţinerii interogatoriului, nu poate fi consideratã, printr-o prezumţie, o mãrturisire deplinã sau un început de dovadã, ambele împotriva sa. În opinia autorilor, dreptul la apãrare conferã pârâtului posibilitatea sã stea în pasivitate în proces, sã nu rãspundã la întrebãrile adresate de reclamant şi, uneori, chiar sã nu se prezinte la proces. De asemenea, prevederile art. 225 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, prin aplicarea acestora, se ajunge la administrarea unei probe defavorabile pârâtului, ceea ce determinã o stare de inechitate şi o inegalitate de tratament juridic.
Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã îşi exprimã opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând cã aplicarea prezumţiei simple, instituite de prevederile art. 225 din Codul de procedurã civilã, nu este obligatorie pentru judecãtor, ci este lãsatã la libera sa apreciere. Instanţa judecãtoreascã constatã cã aplicarea prezumţiei este interzisã în cazul în care partea face dovada unor motive temeinice care au împiedicat-o sã rãspundã la interogatoriu sau sã se prezinte în faţa instanţei. De asemenea, aratã cã prezumţia este relativã şi poate fi înlãturatã de partea care nu a rãspuns la interogatoriu prin proba contrarã, fiind asiguratã posibilitatea unei aplicãri juste a prezumţiei, care sã nu contravinã obiectivului de aflare a adevãrului în proces.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplin acord cu prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 225 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Dacã partea, fãrã motive temeinice, refuzã sã rãspundã la interogatoriu sau nu se înfãţişeazã, instanţa poate socoti aceste împrejurãri ca o mãrturisire deplinã sau numai ca un început de dovadã în folosul pãrţii potrivnice."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã acest text de lege încalcã dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile art. 225 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 378 din 4 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 7 iunie 2006, Curtea a constatat cã textul de lege criticat reglementeazã situaţia în care partea chematã la interogatoriu nu se prezintã în faţa instanţei sau, înfãţişându-se la termenul stabilit, refuzã sã rãspundã întrebãrilor pãrţii potrivnice. Într-o atare împrejurare, dacã motivele invocate de persoana în cauzã nu sunt temeinic justificate, instanţa poate considera aceastã atitudine ca o mãrturisire deplinã sau ca un început de dovadã în folosul celeilalte pãrţi.
Aşa fiind, Curtea a constatat cã incidenţa reglementãrii criticate şi deci a sancţiunii aplicate de instanţã sub aspectul probatoriului este subsecventã refuzului nejustificat al pãrţii chemate la interogatoriu de a se prezenta în faţa instanţei sau de a rãspunde întrebãrilor.
Distinct de cele reţinute în decizia menţionatã anterior, Curtea subliniazã cã, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalitãţii armelor semnificã tratarea egalã a pãrţilor pe toatã durata desfãşurãrii procedurii în faţa instanţei judecãtoreşti, fãrã ca una dintre ele sã fie avantajatã în raport cu cealaltã parte din proces. Acest principiu - una dintre garanţiile desfãşurãrii unui proces echitabil - presupune ca fiecãrei pãrţi sã i se ofere posibilitatea rezonabilã de a-şi susţine cauza în condiţii care sã nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu "adversarul" ei. Cu alte cuvinte, exigenţa "egalitãţii armelor" presupune asigurarea unui just echilibru între pãrţi (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea din anul 1996, pronunţatã în cauza Ankerl contra Elveţiei, paragraful 38).
De asemenea, în Hotãrârea pronunţatã în anul 1991, în cauza Igr≥ contra Italiei, paragraful 31, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã admisibilitatea probelor reprezintã o problemã ce ţine de reglementarea prin normele de drept intern, iar aprecierea acestora revine instanţelor naţionale.
Aplicând aceste principii în cauza de faţã, Curtea constatã cã nu existã neconcordanţe între prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, de vreme ce, în toate cazurile în care este posibilã administrarea altor probe, instanţa are îndatorirea de a-şi exercita rolul activ, în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedurã civilã, şi de a stãrui în aflarea adevãrului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale. Mai mult, pãrţile dispun de posibilitãţi suficiente şi echivalente pentru a-şi apãra poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt, în asemenea manierã încât mãrturisirea deplinã sau începutul de dovadã în folosul pãrţii potrivnice sã nu aibã înrâurire, în mod exclusiv, asupra hotãrârii instanţei judecãtoreşti.
Pentru aceste motive, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu conţine nicio prevedere care sã evidenţieze încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apãrare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei sale, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin Decizia nr. 378 din 4 mai 2006, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 225 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Olimpia Groza, Geanina Groza şi Laurenţiu Groza în Dosarul nr. 955/233/2005 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
