Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.152 din 11 decembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.152 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Ştefan Stana în Dosarul nr. 6.650/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã apãrãtorul Societãţii Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova, lipsind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.232 D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Liviu Paul Urugiuc şi Petru Eugen P. Costea în Dosarul nr. 3.900/271/2004 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã Liviu Paul Urugiuc a depus la dosar concluzii scrise.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.240 D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Sandrino George Robert Ionescu în Dosarul nr. 347/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajãrii unui apãrãtor şi un certificat de grefã din care rezultã cã este parte într-un alt dosar care are acelaşi termen de judecatã ca cel prezent.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.
Apãrãtorul Societãţii Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.232 D/2007 şi 1.240 D/2007 la Dosarul nr. 445 D/2007, care este primul înregistrat.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Apãrãtorul Societãţii Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea practicii constante a Curţii în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã textul de lege criticat nu pune o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare în timp a legii penale, ce ţine de competenţa instanţei învestite cu judecarea cauzei.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 martie 2007, 18 iulie 2007 şi 4 iunie 2007, pronunţate în dosarele nr. 6.650/111/2006, nr. 3.900/271/2004 şi nr. 347/111/2007 ale Tribunalului Bihor - Secţia penalã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Excepţia a fost ridicatã de inculpaţii cercetaţi pentru sãvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscalã.
În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale, întrucât se aplicã numai acelor persoane care nu au fost trimise în judecatã sau, trimise fiind în judecatã, nu au avut primul termen de înfãţişare pânã la data intrãrii în vigoare a legii. Astfel, în situaţia în care mai multe persoane au sãvârşit în acelaşi timp infracţiuni de evaziune fiscalã, cu privire la acea persoanã care a fost cercetatã în mod mai operativ şi trimisã în judecatã cu celeritate nu va opera cauza de nepedepsire prevãzutã de <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , creându-se astfel o inegalitate evidentã între cetãţeni aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã. Se instituie totodatã şi o discriminare pe criteriul averii, deoarece un inculpat care obiectiv nu are posibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat pânã la primul termen de judecatã nu va putea beneficia de reducerea pedepsei sau de aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Textul de lege criticat aduce atingere şi dreptului la apãrare al inculpatului, întrucât acesta nu are posibilitatea sã conteste criteriile pe baza cãrora este stabilit prejudiciul.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã opineazã cã este necesarã examinarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei invocate, datoritã împrejurãrii cã, prin noile dispoziţii legale care reglementeazã infracţiunea de evaziune fiscalã, se creeazã un tratament juridic diferenţiat, în funcţie de faza procesualã în care se aflã persoana învinuitã sau inculpatã şi de posibilitatea achitãrii prejudiciului creat prin sãvârşirea infracţiunii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Astfel, referirea la "primul termen de judecatã", prevãzutã în <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , creeazã premisele unei discriminãri între infractorii care au sãvârşit infracţiuni de evaziune fiscalã sub imperiul vechii legi şi au avut prim termen de înfãţişare şi cei care au fost trimişi în judecatã dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 , deşi au sãvârşit infracţiunea sub imperiul legii vechi.
Prin urmare, se aplicã un regim juridic diferenţiat persoanelor care au sãvârşit în acelaşi timp infracţiuni de evaziune fiscalã, situaţia inculpatului fiind agravatã de existenţa unui impediment intervenit la nivelul activitãţii organelor de urmãrire penalã, care poate conduce la crearea unei situaţii discriminatorii între persoanele aflate sub dominaţia unui regim juridic identic.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile apãrãtorului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum rezultã din concluziile autorilor acesteia, dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au urmãtorul conţinut: "În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la urmãtoarele dispoziţii cuprinse în Legea fundamentalã: art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminãrii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicãrii legii penale mai favorabile, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la contribuţiile financiare ale cetãţenilor şi la aşezarea justã a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã asupra prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin <>Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi prin <>Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Curtea a statuat cã principiul egalitãţii în drepturi nu este încãlcat, deoarece acesta nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor.
Totodatã, Curtea a mai reţinut cã orice lege se aplicã numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, care are efecte şi asupra raporturilor juridice penale sau contravenţionale nãscute anterior intrãrii sale în vigoare.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apãrare, Curtea a statuat cã învinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în deplinã concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil. Totodatã, acesta are deplina libertate sã demonstreze existenţa sau inexistenţa, respectiv întinderea prejudiciului. Nu pot fi reţinute astfel susţinerile autorilor excepţiei, în sensul cã textul de lege ar avea drept consecinţã imposibilitatea cenzurãrii de cãtre instanţele de judecatã a deciziilor luate de organele de urmãrire penalã, în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, respectiv crearea posibilitãţii unor plãţi nedatorate cãtre bugetul de stat.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
În final, Curtea observã cã prin textul de lege criticat nu se instituie nicio discriminare în sensul prevãzut de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã, învinuitul sau inculpatul rãspunzând pentru fapta sa ilicitã proporţional cu prejudiciul cauzat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Ştefan Stana, Liviu Paul Urugiuc, Petru Eugen P. Costea şi Sandrino George Robert Ionescu în dosarele nr. 6.650/111/2006, nr. 3.900/271/2004 şi nr. 347/111/2007 ale Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016