Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.151 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedura penala si art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Florentina-Rodica Puşcãu în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã asupra prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie Curtea s-a mai pronunţat, în sensul respingerii excepţiei. Cu privire la prevederile <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 , apreciazã cã acestea instituie o obligaţie deontologicã pentru persoanele prevãzute de ipoteza normei juridice, fãrã a aduce atingere prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstitu- ţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã penalã în care autorul acesteia a fost trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de <>art. 11 din Legea nr. 78/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece "interzice în mod imperativ şi unilateral unei persoane sã desfãşoare o anumitã activitate sau sã ocupe un anumit loc de muncã". Totodatã, dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 aduc atingere art. 131 şi 132 din Constituţie, "în mãsura în care permit, în cauzele în care urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmãrire penalã cãtre ofiţerii de poliţie judiciarã".
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 nu aduce atingere art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu stabileşte nicio interdicţie în ceea ce priveşte alegerea profesiei, meseriei, ocupaţiei sau locului de muncã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã finalitatea acestora o constituie îndeplinirea de cãtre persoanele în cauzã a îndatoririlor ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însãrcinãrilor încredinţate, cu respectarea strictã a legilor şi a normelor de conduitã profesionalã, fãrã ca prin acestea sã dobândeascã foloase necuvenite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din motivarea acesteia, îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale art. 217 alin. (4) din Codul de procedurã penalã, cu modificãrile aduse prin <>art. I pct. 119 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi ale <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
<>Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 : "(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a fost sãvârşitã într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atribuţiei ori însãrcinãrii, aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."
Art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã: "În cauzele în care urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, acesta poate dispune prin ordonanţã ca anumite acte de cercetare penalã sã fie efectuate de cãtre organele poliţiei judiciare."
<>Art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţionalã Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciarã prevãzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciarã din dispoziţia scrisã a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Prevederile art. 11 alin. (1), la care face referire alin. (2) al aceluiaşi articol, au urmãtorul conţinut: "(1) Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însãrcinãrii primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însãrcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de cãtre agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacã fapta este de naturã a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."
Excepţia este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncã şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncã, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi art. 132 referitoare la statutul procurorilor.
Examinând excepţia, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 , Curtea observã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, textul de lege criticat a fost adoptat cu scopul de a sancţiona primirea directã sau indirectã de foloase necuvenite de cãtre cei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însãrcinãrii primite, au avut sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atribuţiei ori însãrcinãrii.
Aşa fiind, nu poate fi primitã critica privind încãlcarea, prin prevederile <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 , a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la muncã şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncã. Aceasta, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncã nu este incompatibilã cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitatã o profesie, pentru ca aceasta sã corespundã naturii şi finalitãţii sale.
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , Curtea observã cã autorul excepţiei solicitã declararea neconstituţionalitãţii acestora "în mãsura în care permit, în cauzele în care urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmãrire penalã cãtre ofiţerii de poliţie judiciarã".
Or, cenzurarea unei eventuale interpretãri şi aplicãri a textelor de lege criticate, în sensul în care s-ar delega ofiţerilor de poliţie judiciarã efectuarea tuturor actelor de urmãrire penalã, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Florentina-Rodica Puşcãu în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
