Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.148 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 , in ansamblul sau, precum si, in special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din aceasta ordonanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 3 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul sãu, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din aceastã ordonanţã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Anteco" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.274/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal rãspunde Societatea Comercialã "V.M.L. Construct Pro" - S.R.L. din Bucureşti, prin reprezentant cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 25.274/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, precum şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul sãu, şi ale art. 1, ale art. 4 alin. (2), ale art. 6 alin. (1), (2) şi (4), ale art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din aceasta. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Anteco" - S.R.L. cu sediu în Bucureşti într-o cauzã comercialã având ca obiect o somaţie de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele:
- dispoziţiile pct. 4 ale articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 , care abrogã <>art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , "fac inexistentã egalitatea în drepturi dintre creditor şi debitor, imposibilã exercitarea dreptului la apãrare al debitorului şi restrângerea exerciţiului drepturilor acestuia, fãrã nicio justificare constituţionalã", ceea ce încalcã prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie.
- dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi ale <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, "întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului la proprietate".
- <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul sãu, contravine art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în neconcordanţã cu art. 6 par.1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigurã dreptul la un proces echitabil pentru toate pãrţile. Totodatã, art. 1 alin. (2) încalcã art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, "deoarece prevãd actualizarea majorãrilor şi penalitãţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacã prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru"; art. 6 alin. (4) este contrar art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, "având în vedere cã înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe"; art. 8 alin. (1) contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, "întrucât se face trimitere la exercitarea cãii de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stãtãtoare, care nu este prevãzutã de Codul de procedurã civilã, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacatã ordonanţa emisã de judecãtor; art. 10 contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, "deoarece nu exclud posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare". Mai aratã cã executarea silitã în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonanţei "poate fi privitã ca o atingere adusã patrimoniului debitorului, şi ca o mãsurã nelegalã constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea abuzivã a creditorului".
- neconstituţionalitatea pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 , faţã de prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, constã în aceea cã procedura specialã de recuperare a creanţelor cu caracter cert, lichid şi exigibil "derogã sub multe aspecte de la regulile procedurale de drept comun".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia invocatã nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel: în legãturã cu neconstituţionalitatea pct. 4 din <>Legea nr. 295/2002 , prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, aratã cã procedura somaţiei de platã, existentã şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene şi consacratã juridic la nivel comunitar, "are ca scop recuperarea rapidã a unor creanţe a cãror lichiditate şi exigibilitate nu sunt contestate, în condiţiile în care aceste creanţe sunt consacrate prin înscrisuri însuşite de pãrţi". De asemenea, "specificitatea acestor litigii a determinat o abordare specialã din partea legiuitorului, care a optat pentru crearea unei proceduri guvernate de reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun", ceea ce "nu are semnificaţia restrângerii drepturilor procesuale ale pãrţilor, garantate de Constituţie", sens în care se invocã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 161/2002 .
În legãturã cu susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2), prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, se aratã cã "debitorul şi creditorul nu ocupã poziţii de egalitate în cadrul procedurii somaţiei, prin aceasta nu le sunt afectate drepturile procesuale", aspect reţinut deja în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, prin <>Decizia nr. 554 din 7 iunie 2007 , precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie. Cât priveşte raportarea neconstituţionalitãţii aceloraşi prevederi de lege la prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, se aratã cã ele nu aduc atingere dreptului la apãrare, "atât creditorul, cât şi debitorul beneficiind în cursul procesului, în ansamblul sãu, de instrumente juridice de naturã a-i facilita exercitarea acestui drept", sens în care menţioneazã, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ilustratã prin <>Decizia nr. 447/2004 . Invocarea încãlcãrii prin textele de lege menţionate a art. 44 alin. (1), precum şi a art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie este înlãturatã prin evocarea celor reţinute în acest sens prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 222 din 13 martie 2007 , precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Cauza Brumãrescu contra României, 1999.
Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi a art. 10, care, în opinia autorului excepţiei, încalcã art. 24 şi 126 din Constituţie, se face trimitere la cele statuate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 30 din 28 ianuarie 2003, nr. 173 din 6 mai 2003 şi nr. 198 din 13 mai 2003.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, pentru argumentele reţinute de Curtea Constituţionalã în deciziile nr. 448 din 26 octombrie 2004, nr. 497 din 29 septembrie 2005 şi nr. 580 din 3 noiembrie 2005.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii şi a motivelor depuse în scris de autorul excepţiei:
1. prevederile pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, al cãrui cuprins este urmãtorul: "Articol unic. - Se aprobã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 privind procedura somaţiei de platã, adoptatã în temeiul <>art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu urmãtoarele modificãri: [...] 4. Articolul 11 se abrogã." Potrivit <>art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , abrogat, "Prevederile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã";
2. <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, în ansamblul sãu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
3. în special, unele prevederi din <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , dupã cum urmeazã:
- Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective.";
- Art. 4 alin. (2), în redactarea prevãzutã de articolul unic pct. 1 din <>Legea nr. 295/2002 : "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã."
- Art. 6 alin. (1), modificat prin <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 , alin. (2) şi (4), modificat prin art. I pct. 2 din aceeaşi ordonanţã: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. [...];
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1), constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.[...];
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire."
- Art. 8 alin. (1) şi (2), în redactarea prevãzutã de articolul unic pct. 2 din <>Legea nr. 295/2002 : "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã."
- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
(2) [în redactarea prevãzutã de <>art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 ] Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri; art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, nicio lege neputând îngrãdi acest drept; art. 24 alin. (1), potrivit cãruia "Dreptul la apãrare este garantat"; art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi"; art. 44 alin. (1), potrivit cãruia dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate, conţinutul şi limitele acestora fiind stabilite prin lege; art. 136 alin. (1) şi (5), conform cãrora proprietatea este publicã şi privatã, cea privatã fiind inviolabilã, în condiţiile legii organice, şi art. 126 alin. (2) potrivit cãruia competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege. De asemenea, este invocatã încãlcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Cu privire la <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , care în opinia autorului excepţiei este neconstituţionalã în ansamblul sãu, în esenţã, prin aceea cã nu asigurã dreptul la un proces echitabil pentru toate pãrţile, ceea ce contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cu privire la neconstituţionalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1), (2) şi (4), a art. 8 alin. (1) şi (2) şi a art. 10 din aceasta, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi cu o motivare asemãnãtoare celor din prezenta cauzã, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii. De exemplu, prin <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003. Respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea a reţinut, în esenţã, cã: <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintã obligaţii contractuale de platã a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecã conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedurã civilã. Totodatã, textele de lege criticate conţin norme de procedurã asupra cãrora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, în forma anterioarã revizuirii sale, potrivit cãruia "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege".
Tot astfel, cu privire la neconstituţionalitatea ordonanţei în ansamblul sãu, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 161 din 30 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, reţinând cã aceasta nu contravine exigenţelor dreptului la un proces echitabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei amintite, soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţã.
II. Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor pct. 4 ale articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 , prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, de asemenea, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 397 din 21 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 11 decembrie 2003, statuând urmãtoarele: <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, singurele dovezi care se administreazã în cadrul acestei proceduri, în afarã de lãmuririle şi explicaţiile date de cãtre pãrţi. Hotãrârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului. Fiind o procedurã specialã, derogã sub mai multe aspecte de la regulile procedurale din dreptul comun. Pe de altã parte, în cuprinsul ordonanţei, spre exemplu, în art. 9 alin. (2) sau art. 11^1 alin. (2), s-a prevãzut expres aplicarea în mod corespunzãtor a unor dispoziţii ale Codului de procedurã civilã acolo unde legiuitorul a considerat cã se impune trimiterea directã la aceste prevederi. Cu toate acestea, având în vedere faptul cã procedura somaţiei de platã se realizeazã în cadrul procesului civil, regulile comune ale acestui proces sunt aplicabile chiar şi în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens, deoarece prevederile Codului de procedurã civilã reprezintã dreptul comun în aceastã materie.
Aşadar, şi criticile de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii urmeazã a fi respinse, întrucât, în prezenta cauzã, nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în materie.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblul sãu, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din aceastã ordonanţã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Anteco" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.274/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
