Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.148 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in privinta sintagmei "in vigoare", si ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 4 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicatã de Emil Simon, Edita Maria Simon şi Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.594D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 4.595D/2010, care are obiect identic cu excepţia ridicatã de Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crãciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss şi Elena Claudia Kiss în Dosarul nr. 1.448/33/2010 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate în cele douã dosare, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 4.595D/2010 la Dosarul nr. 4.594D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 422/117/2010 şi nr. 1.448/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã Guvernului nr. 184/2002.
Excepţia a fost ridicatã de Emil Simon, Edita Maria Simon şi Anna Maria Budai, Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crãciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss şi Elena Claudia Kiss în cauze civile având ca obiect acţiuni în constatarea nulitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece exclude de la jurisdicţia constituţionalã actele care nu mai sunt în vigoare la momentul formulãrii excepţiei de neconstituţionalitate, dar a cãror neconstituţionalitate se impune a fi constatatã pentru a fi posibilã înlãturarea aspectelor lor prejudiciabile. Totodatã, susţin cã acest text de lege adaugã la art. 146 lit. d) din Constituţie, restrângând competenţa Curţii Constituţionale stabilitã de Legea fundamentalã. În continuare aratã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat "în sensul includerii în sfera de aplicabilitate a art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale a litigiilor în faţa Curţii Constituţionale" (Hotãrârea din 25 februarie 2000, pronunţatã în Cauza Gast şi Popp contra Germaniei).
În ce priveşte prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, autorii excepţiei susţin cã acestea contravin principiului securitãţii juridice, principiu ce reprezintã o componentã a dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, aratã cã, deşi nu este prevãzut expres în legislaţia româneascã, acest principiu este recunoscut de instanţele europene şi cele naţionale, fiind amintit în mai multe hotãrâri pronunţate împotriva României de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului şi regãsindu-se şi în hotãrârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie, exprimându-şi opinia, considerã cã prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin sintagma "în vigoare", contravin dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, întrucât adaugã la acest text din Legea fundamentalã. Totodatã, prin limitarea accesului la controlul constituţionalitãţii legilor sau ordonanţelor în vigoare la momentul sesizãrii Curţii Constituţionale, se încalcã accesul liber la justiţie în sens larg, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, aratã cã în cazul acestora situaţia este similarã cu cea reţinutã de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 1.352/2008, prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 este inadmisibilã, întrucât art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2008 a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 şi ca atare acest text de lege a rãmas fãrã obiect.
În ceea ce priveşte art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aratã cã acest text de lege este constituţional. Astfel, Curtea nu se poate referi la dispoziţii legale abrogate sau în forma anterioarã unei modificãri, deoarece decizia ei ar avea efecte retroactive, încãlcând dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei, aşa cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002.
În realitate, în privinţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este criticatã numai sintagma "în vigoare", astfel încât obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare", precum şi prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002.
Textele criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare": "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.";
- Art. II din Legea nr. 48/2004: "Dreptul la acţiune prevãzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul intern, art. 20 alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeanã. Este invocatã şi încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, în privinţa sintagmei "în vigoare", au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Având în vedere cã atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii pentru toate subiectele de drept, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", coroborate cu prevederile alin. (5) teza întâi a aceluiaşi articol, potrivit cãrora, "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale [...]".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã momentul sesizãrii Curţii Constituţionale de cãtre instanţa judecãtoreascã, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. În ce priveşte prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, Curtea observã cã art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002, la care face trimitere textul de lege criticat, a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
În aceste condiţii, se va proceda conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2011, prin care s-a statuat cã, în condiţiile în care norma legalã, deşi abrogatã, a servit ca temei legal pentru o acţiune în justiţie, conformitatea acesteia cu prevederile constituţionale va putea fi verificatã de Curtea Constituţionalã fãrã a afecta sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
În speţã, termenul de 6 luni prevãzut de textul de lege criticat a fost instituit ca mãsurã reparatorie pentru cei care nu au introdus acţiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevãzut iniţial de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002, astfel cã susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãreia prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 contravin principiului securitãţii raporturilor juridice, nu poate fi primitã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în privinţa sintagmei "în vigoare", excepţie ridicatã de Emil Simon, Edita Maria Simon şi Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie şi de Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crãciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss şi Elena Claudia Kiss în Dosarul nr. 1.448/33/2010 al aceleiaşi instanţe.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicatã de aceeaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
