Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.147 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 131 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 778 din 20 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã raportat la <>art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Sorin Graţianu în Dosarul nr. 6.403/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei. În acest sens, aratã cã autorul a depus la dosar precizãri prin care solicitã amânarea soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate pentru ca Guvernul sã comunice punctul sãu de vedere. Totodatã, susţine cã instanţa de judecatã a sesizat în mod greşit Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã raportat la <>art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, în realitate obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fiind art. 128, art. 131 alin. (1) şi (2) şi <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 raportat la <>art. 6, 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 . În fine, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cu privire la cererea de amânare a soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi cu privire la precizãrile referitoare la obiectul excepţiei de neconstiuţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere. În acest sens, aratã cã necomunicarea punctelor de vedere de cãtre autoritãţi nu impieteazã asupra soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre Curte, iar cu privire la precizarea obiectului excepţiei susţine cã autorul avea posibilitatea sã formuleze recurs împotriva încheierii instanţei de judecatã prin care a fost sesizatã Curţii Constituţionale.
Deliberând, Curtea respinge atât cererea de amânare a soluţionãrii excepţiei, cât şi cererea de extindere a obiectului acesteia.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iulie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.403/301/2008, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã raportat la <>art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã.
Excepţia a fost ridicatã de Sorin Graţianu într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate conferã în mod abuziv şi discriminatoriu organelor fiscale dreptul de a recupera obligaţii fiscale în termen de 5 ani de la crearea acestora şi nu în termenul general de prescripţie de 3 ani.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã stabilirea unui termen pentru dreptul de a cere executarea silitã nu reprezintã o discriminare, întrucât are în vedere specificul raporturilor de drept fiscal, precum şi faptul cã unul dintre subiectele acestui raport este statul, care participã la aceste raporturi de pe o poziţie de autoritate faţã de celãlalt subiect, fiind vorba de un raport de subordonare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 238/2008 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi, prin încheiere, instanţa de judecatã a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã raportat la <>art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, din notele scrise ale autorului rezultã cã aceasta priveşte doar prevederile <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Aşadar, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmãtorul conţinut: "Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naştere acest drept."
Acest text de lege este raportat atât la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cât şi la prevederile art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi art. 17 relativ la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi <>art. 3 lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Examinând excepţia, Curtea observã cã problema tratamentului diferenţiat de care beneficiazã statul în raport cu contribuabilii în ceea ce priveşte realizarea creanţelor a fost analizatã şi în alte cazuri. Astfel, prin <>Decizia nr. 513 din 8 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea a statuat cã, în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele douã pãrţi nu se situeazã pe poziţii de egalitate, între ele existând o legãturã de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legilor prevãzut de art. 16 din Constituţie. Textul de lege criticat, ce stabileşte un termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale diferit de cel general, nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale şi celor din convenţiile la care România este parte, relative la interzicerea discriminãrii şi abuzului de drept, invocate de autorul excepţiei. Soluţia adoptatã de legiuitor este determinatã de natura juridicã a creanţelor fiscale, ce reprezintã surse ale bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare întemeiatã pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã. De altfel, şi în alte domenii sunt stabilite termene speciale de prescripţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, în legãturã cu susţinerile de neconstituţionalitate ce vizeazã necorelarea dintre prevederile de lege criticate şi unele prevederi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Curtea constatã cã nici acestea nu pot fi primite. Astfel, în temeiul <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea lui cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, în Dosarul nr. 6.403/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
