Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.142 din 15 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 104 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 5 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zolatan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ovidiu Ciprian Ciocani în Dosarul nr. 957/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 957/325/2009, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ovidiu Ciprian Ciocani.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã prezumţia de nevinovãţie şi principiul statului de drept, deoarece organul constatator este liber sã constate contravenţiile, sã stabileascã vinovãţia şi sã aplice sancţiunile potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcinã a probãrii acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Însuşi contravenientul trebuie sã îşi probeze în faţa instanţei nevinovãţia, deşi constituţional ar fi ca organul constatator sã facã acest lucru. <>Art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 încalcã, în opinia autorului excepţiei, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât atribuie în competenţa şefului poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a produs fapta dreptul de a dispune cu privire la reducerea perioadei de suspendare, ceea ce are semnificaţia unei ingerinţe a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cele ale <>art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi din cap. III - "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale". Aceste texte reglementeazã aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de cãtre agentul constatator.
<>Art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 are urmãtorul cuprins: "La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de cãtre şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta ori de cãtre şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevãzute în regulament."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Dispoziţiile <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor critici asemãnãtoare şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate şi în prezenta cauzã. În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru argumentele acolo expuse, excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte se menţin şi în cauza de faţã.
II. În ceea ce priveşte critica <>art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , se constatã cã în argumentarea acesteia se porneşte de la o premisã greşitã, în sensul cã acest text de lege ar institui dreptul "discreţionar" al şefului poliţiei rutiere de a dispune cu privire la o "simplã propunere" a judecãtorului. Or, aşa cum se poate constata, procedura administrativã a reducerii perioadei de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule reglementatã de <>art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu presupune acte de dispoziţie în sensul arãtat de autorul excepţiei.
De asemenea, aceastã procedurã nu poate fi interpretatã ca având semnificaţia unei ingerinţe a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti. Dispunând reducerea perioadelor de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule la cererea titularului permisului de conducere, reprezentantul poliţiei rutiere competent nu limiteazã în niciun fel "rolul judecãtorului", deoarece nu se pronunţã asupra legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie sau asupra vreunei propuneri formulate de judecãtor în legãturã cu sancţiunile aplicate prin acest act, ci examineazã respectiva cerere prin stricta raportare la prevederile cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi în regulamentul dat în aplicarea acesteia, pentru a constata dacã solicitantul beneficiazã sau nu de reducerea perioadei de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce. Ca urmare, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi înfãptuirea justiţiei nu sunt incidente în cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 104 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ovidiu Ciprian Ciocani în Dosarul nr. 957/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
