Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.140 din 15 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^18 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Borş în Dosarul nr. 1.582/287/2008 al Judecãtoriei Râmnicu Sãrat.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis note scrise, prin care solicitã admiterea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.582/287/2008, Judecãtoria Râmnicu Sãrat a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Borş cu ocazia rejudecãrii plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmãrire penalã, plângere respinsã de instanţa de fond ca tardiv introdusã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 385^18 din Codul de procedurã penalã încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, principiul independenţei judecãtorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, în mãsura în care obligã instanţa de fond sã respecte hotãrârea instanţei de recurs, deşi aceasta din urmã nu respectã decizia Curţii Constituţionale, care vizeazã chiar litigiul dintre pãrţi. Astfel, cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva Sentinţei nr. 106 din 28 martie 2007 a Judecãtoriei Râmnicu Sãrat, prin care aceasta respinsese ca tardiv formulatã plângerea împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmãrire penalã, a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, pe motiv cã termenul de introducere a plângerii la judecãtor împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã ar trebui sã curgã tot de la comunicarea soluţiei procurorului ierarhic superior şi în cazul în care acesta din urmã a soluţionat cauza dupã expirarea termenului de 20 de zile prevãzut de art. 277 din Codul de procedurã penalã. Deşi, prin Decizia nr. 136 din 12 februarie 2008, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã ca fiind neîntemeiatã, Tribunalul Buzãu, prin <>Decizia nr. 159 din 29 mai 2008 , a admis recursul împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, obligând-o sã încalce dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale care este definitivã şi produce efecte obligatorii între pãrţi.
Judecãtoria Râmnicu Sãrat nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 385^18 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 539/2004 şi nr. 983/2007.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Instanţa de rejudecare trebuie sã se conformeze hotãrârii instanţei de recurs, în mãsura în care situaţia de fapt rãmâne cea avutã în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotãrârea este desfiinţatã numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penalã sau civilã, instanţa de rejudecare se pronunţã în limitele în care hotãrârea a fost casatã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi principiul independenţei judecãtorilor şi supunerii lor numai legii şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia criticã, în realitate, modul de aplicare a legii de cãtre instanţa de recurs. Eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui însã motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Borş în Dosarul nr. 1.582/287/2008 al Judecãtoriei Râmnicu Sãrat.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
