Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.137 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) si art. 33 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, în ansamblul ei, şi ale <>art. 13 din acelaşi act normativ, precum şi ale Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul ei, şi ale art. 1, art. 13 pct. 2, art. 16, art. 29 şi art. 33 din acelaşi act normativ, excepţie ridicatã de Petre Trandafir şi Neculai Coman în Dosarul nr. 6.130/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2010 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23 septembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.130/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, în ansamblul ei, şi ale <>art. 13 din acelaşi act normativ, precum şi ale Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul ei, şi ale art. 1, art. 13 pct. 2, art. 16, art. 29 şi art. 33 din acelaşi act normativ.
Excepţia a fost ridicatã de Petre Trandafir şi Neculai Coman cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect infracţiuni de corupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia Petre Trandafir susţine cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. l) referitoare la reglementarea prin lege organicã a organizãrii şi funcţionãrii Ministerului Public şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţã, deoarece, fãrã sã existe o situaţie extraordinarã, Guvernul a adoptat actul normativ criticat, de naturã a afecta regimul unei instituţii fundamentale a statului, parte componentã a autoritãţii judecãtoreşti, şi anume Ministerul Public, a cãrui organizare şi funcţionare reprezintã un domeniu de reglementare rezervat exclusiv Parlamentului.
Referitor la prevederile criticate din <>Legea nr. 78/2000, autorul excepţiei Neculai Coman invocã, dupã cum urmeazã:
- neconstituţionalitatea <>art. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executãrii acestora, precum şi ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei, deoarece incrimineazã persoane, şi nu fapte. Astfel, dispoziţiile de lege criticate creeazã un regim juridic separat de dreptul comun pentru persoanele circumstanţiate, cãrora li se aplicã pedepse majorate pentru sãvârşirea unor infracţiuni preexistente în Codul penal sau în legi penale speciale;
- neconstituţionalitatea <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 faţã de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât legifereazã o circumstanţã agravantã pentru infracţiunile de abuz în serviciu reglementate de Codul penal, cu consecinţa majorãrii pedepsei aplicabile subiectului circumstanţiat la art. 1 din lege, ceea ce a dus la confuzii în practica instanţelor de judecatã;
- neconstituţionalitatea <>art. 16 din Legea nr. 78/2000 în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, deoarece impune aplicarea legii penale mai severe;
- neconstituţionalitatea <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 faţã de dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 126 alin. (5) teza întâi privind interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare, întrucât instituirea de complete specializate echivaleazã cu înfiinţarea de instanţe extraordinare;
- neconstituţionalitatea <>art. 33 din Legea nr. 78/2000 raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale şi ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii, deoarece legea penalã este de strictã interpretare, iar sintagma "lege contrarã" ar putea fi sursã de arbitrar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã, prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, Guvernul a încãlcat limitele de competenţã stabilite prin art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât a reglementat, pe calea ordonanţei de urgenţã, regimul unei instituţii fundamentale a statului, şi anume Ministerul Public, parte componentã a autoritãţii judecãtoreşti. Aratã cã <>Legea nr. 78/2000 reprezintã o reglementare specialã, derogatorie de la dreptul comun şi aplicabilã unei categorii de persoane circumstanţiate, reglementare care nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii, întrucât acesta permite instituirea unor reglementãri juridice diferite pentru situaţii diferite. Criticile referitoare la prevederea aceloraşi fapte ca infracţiuni prin texte din legi diferite reprezintã o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorii excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile "<>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, în ansamblul ei, şi ale art. 13 din acelaşi act normativ", excepţie ridicatã de Petre Trandafir, precum şi ale "<>Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ansamblul ei, şi ale art. 1, art. 13 pct. 2, art. 16, art. 29 şi art. 33 din acelaşi act normativ", excepţie ridicatã de Neculai Coman. În realitate, potrivit concluziilor scrise ale autorului excepţiei Petre Trandafir, acesta criticã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, prin care "s-au fãcut mai multe modificãri ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie", nefiind vizat, în mod distinct, <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005. Totodatã, din notele scrise ale autorului excepţiei Neculai Coman reiese cã acesta formuleazã, de fapt, critici punctuale cu privire la anumite dispoziţii ale <>Legii nr. 78/2000, şi anume referitor la prevederile art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) şi art. 33 din respectivul act normativ.
Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, precum şi asupra dispoziţiilor art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) şi <>art. 33 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
Textele criticate din <>Legea nr. 78/2000 au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Prezenta lege instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã urmãtoarelor persoane:
a) care exercitã o funcţie publicã, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autoritãţilor publice sau instituţiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însãrcinare, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societãţilor comerciale, companiilor naţionale, societãţilor naţionale, unitãţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c) care exercitã atribuţii de control, potrivit legii;
d) care acordã asistenţã specializatã unitãţilor prevãzute la lit. a) şi b), în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizeazã, controleazã sau acordã asistenţã specializatã, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antreneazã circulaţia de capital, operaţiuni de bancã, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurãri, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politicã, într-un sindicat, într-o organizaţie patronalã ori într-o asociaţie fãrã scop lucrativ sau fundaţie;
g) alte persoane fizice decât cele prevãzute la lit. a)-f), în condiţiile prevãzute de lege.";
- <>Art. 13^2, introdus prin Legea nr. 521/2004 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004: "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi, dacã funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.";
- Art. 16: "Dacã faptele prevãzute în prezenta secţiune constituie, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, infracţiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condiţiile şi cu sancţiunile stabilite în aceste legi.";
- <>Art. 29 alin. (1), modificat prin Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003: "Pentru judecarea în primã instanţã a infracţiunilor prevãzute în prezenta lege, se constituie complete specializate.";
- Art. 33: "Orice prevedere contrarã prezentei legi se abrogã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. În acest sens este <>Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi motive, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 nu încalcã nici prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Legea fundamentalã.
Referitor la dispoziţiile art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) şi <>art. 33 din Legea nr. 78/2000, criticile de neconstituţionalitate formulate sunt neîntemeiate. Astfel, art. 1, art. 13^2şi <>art. 16 din Legea nr. 78/2000 nu aduc nicio atingere principiului egalitãţii, câtã vreme aceste prevederi de lege se aplicã în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în ipoteza lor, respectiv tuturor celor care au sãvârşit infracţiuni de corupţie. Aşa fiind, cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã persoanele care au sãvârşit infracţiuni de corupţie se aflã într-o situaţie juridicã diferitã de cea a persoanelor care au sãvârşit alte infracţiuni, astfel încât este justificatã distincţia fãcutã de legiuitor. Într-adevãr, principiul egalitãţii cetãţenilor nu înseamnã uniformitate, astfel cã, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. Pentru acelaşi motiv, <>art. 1 din Legea nr. 78/2000 nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, iar <>art. 16 din Legea nr. 78/2000 nu încalcã art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã. Art. 15 alin. (2) din Constituţie nu este aplicabil în cauzã.
Totodatã, nu pot fi reţinute nici criticile aduse <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". În exercitarea acestei competenţe exclusive conferite de Legea fundamentalã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum este şi cazul normelor criticate, prin care s-a stabilit ca pentru judecarea în primã instanţã a unei anumite categorii de infracţiuni, şi anume infracţiunile de corupţie, sã se instituie complete specializate, în scopul perfecţionãrii actului de justiţie. Constituirea unor astfel de complete nu are semnificaţia instituirii unor instanţe extraordinare, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", iar judecãtorii care compun completele specializate fac parte din instanţele judecãtoreşti prevãzute de lege, îndeplinind cerinţele de independenţã şi imparţialitate impuse de prevederile constituţionale [art. 124 alin. (2) şi (3)]. De altfel, niciun text constituţional nu interzice specializarea completelor de judecatã, ci, dimpotrivã, Legea fundamentalã permite chiar înfiinţarea de instanţe specializate în anumite materii [art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie].
În fine, nici dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 78/2000, referitoare la abrogarea oricãror prevederi contrare acestui act normativ, nu aduc nicio atingere principiului universalitãţii drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor şi principiului înfãptuirii justiţiei în numele legii. În plus, critica formulatã priveşte modul de aplicare a dispoziţiilor de lege atacate şi, prin urmare, nu poate fi cenzuratã de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art. 1, art. 13^2, art. 16, art. 29 alin. (1) şi <>art. 33 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Petre Trandafir şi Neculai Coman în Dosarul nr. 6.130/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
