Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.137 din 15 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea-Silvius Leonescu în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei solicitã, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008), Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Mircea-Silvius Leonescu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect apelurile declarate împotriva unei sentinţe penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, deoarece în apel nu mai pot fi formulate apãrãri care sã determine trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, situaţie în care justiţiabilul este privat de un grad de jurisdicţie.
Tribunalul Mureş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã şi din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei şi, totodatã, asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Face trimitere, în acest sens, la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2007 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã, modificate prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Instanţa, judecând apelul, pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...]
2. admite apelul şi: [...]
b) desfiinţeazã sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de cãtre instanţa a cãrei hotãrâre a fost desfiinţatã, pentru motivul cã judecarea cauzei la acea instanţã a avut loc în lipsa unei pãrţi nelegal citate sau care, legal citatã, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceastã imposibilitate. Rejudecarea de cãtre instanţa a cãrei hotãrâre a fost desfiinţatã se dispune şi atunci când existã vreunul dintre cazurile de nulitate prevãzute în art. 197 alin. 2, cu excepţia cazului de necompetenţã, când se dispune rejudecarea de cãtre instanţa competentã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã şi ale art. 4 paragraful 2 privind condiţiile redeschiderii procesului din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 239 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauzã, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru aceleaşi motive, art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu încalcã nici dispoziţiile constituţionale ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, ci asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prevederile art. 4 paragraful 2 privind condiţiile redeschiderii procesului din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea-Silvius Leonescu în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
