Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.132 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi ale <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Emil Siegmeth şi Marcela Hanţig în Dosarul nr. 4.873/55/2009 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.873/55/2009, Judecãtoria Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Emil Siegmeth şi Marcela Hanţig.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 sunt neconstituţionale, deoarece, deşi par sã reglementeze o infracţiune distinctã diferitã de cele prevãzute în Codul penal, fãrã sã defineascã conţinutul şi domeniul sancţionator, se limiteazã sã facã trimitere la reglementarea comunã, autorizând aplicarea prin analogie a pedepsei prevãzute de Codul penal. În plus, acelaşi text, deşi nu stabileşte o pedeapsã şi nici nu descrie latura obiectivã a unei infracţiuni, fãcând trimitere doar la acte ce nu pot intra în structura grupului infracţional organizat, "este totuşi considerat infracţiune conform prevederilor <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004". Se creeazã astfel, practic, o dublã incriminare pentru aceleaşi fapte, care pot fi considerate ca incriminate fie de prevederile art. 167 sau 323 din Codul penal, fie de <>art. 8 din Legea nr. 39/2003, lãsând loc arbitrariului în activitatea de urmãrire penalã şi de judecatã.
Judecãtoria Arad - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate, referindu-se şi la considerentele care au fundamentat <>Decizia nr. 517/2009 a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 au urmãtorul cuprins: "Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism urmãtoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dupã cum urmeazã:
a) infracţiunile prevãzute de <>art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravã este cea prevãzutã de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal, dacã s-a cauzat o pagubã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la <>art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea nr. 39/2003. Dispoziţiile <>art. 9 şi 10 din Legea nr. 39/2003 se aplicã în mod corespunzãtor."
<>Art. 8 din Legea nr. 39/2003 are urmãtorul cuprins: "Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui grup, în vederea sãvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, dupã caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, aşa cum a mai reţinut Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, aşa cum se poate observa, <>art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauzã, prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 5 iunie 2009, ale cãrei considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004, criticat din aceeaşi perspectivã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi ale <>art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Emil Siegmeth şi Marcela Hanţig în Dosarul nr. 4.873/55/2009 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
